Era o data un corb batran, sa fi tot avut vreo 99 de ani. Statea pe creanga unui copac, fara nici un chef de zbor. Ii cam era foame, dar nu avea energia necesara de a face ceva in acest sens. Of, batranete haine grele, gandea el, in timp ce matele-i ghiortaiau intr-un mod nu tocmai placut. "Si prin cate nu a trecut el in toata aceasta lunga viata"…. Ce mai conteaza insa, ar fi bine sa-si falfaie aripile si sa porneasca dupa un bob, ceva, altfel ziua de maine va fi ceva foarte indepartat. Filosofia e pentru oameni nu pentru corbi, gandi el, lundu-si zborul spre alte meleaguri mai bogate in boabe si grane...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu