marți, 17 mai 2011

Duelul

     Daca porneste si castiga o disputa pe tema budismului cu cei care locuiesc acolo, orice calugar ratacitor poate sa ramana intr-un templu zen.
     Intr-un templu din nordul Japoniei locuiau doi frati calugari. Cel mai mare era invatat, insa mezinul era tantalau si avea un singur ochi.
     Odata a venit un calugar ratacitor si a cerut sa locuiasca acolo, provocandu-i cum se cuvine la o dezbatere despre invatatura sublima. Fratele mai mare, care in ziua aceea era obosit de prea mult studiu, i-a spus mezinului sa-i tina locul.
    -Du-te si cere ca dialogul sa fie pe tacute, i-a atras el atentia.
     Asadar, tanarul calugar si strainul s-au dus in fata altarului. 
     Putin dupa accea calatorul s-a ridicat, s-a dus la fratele mai mare si i-a spus:
    -Fratele tau mai mic este un tip pe cinste. M-a invins.
    -Povesteste-mi, a zis cel mare.
    -Pai, a explicat calugarul ratacitor, intai am ridicat un deget, reprezentandu-l pe Buddha, cel iluminat. Iar el a ridicat doua degete, insemnand Buddha si invatatura sa. Eu am ridicat trei degete, reprezentandu-i pe Buddha, invatatura sa si adeptii sai, traind viata cea armonioasa. Atunci si-a scuturat pumnul catre mine, aratand ca toate trei provin din aceeasi sursa. Astfel a invins, si n-am dreptul sa raman aici.
    Si cu asta, calugarul ratacitor a plecat.
   -Unde-i ala? a intrebat mezinul, dand buzna in camera fratelui mai mare. 
   -Am inteles ca ai castigat duelul.
   -Castigat pe naiba! O sa-i tabacesc pielea!
   -Povesteste-mi subiectul dezbaterii, i-a cerut fratele mai mare.
   -Pai, de indata ce m-a vazut a ridicat un deget si m-a insultat, dand de-nteles ca n-am decat un singur ochi. Intrucat era strain, mi-am zis sa fiu politicos, si am ridicat doua degete, felicitandu-l ca are doi ochi. Apoi ticalosul ala necioplit a ridicat trei degete, cum ca impreuna n-avem decat trei ochi. Asa ca mi-am iesit din fire si am dat sa-l pocnesc, dar a fugit, si asa s-a ispravit!


6 comentarii:

  1. :)
    Zenul, din punctul meu de vedere, reprezinta o religie neobisnuita. El umanizeaza religia.. Nu-si bate capul cu aspectele supraumane, preferand sa transforme viata obisnuita intr-o binecuvantare. Nu acesta este scopul vietii?

    RăspundețiȘtergere
  2. :) Desigur!

    Acum, "zenul" meu este ca viata este o binecuvantare in orice situatie.
    Cand vezi lucrurile astfel, ajungi sa realizezi ca indiferent de ce alegi, faci sau determini, esti intotdeauna acolo unde trebuie sa fii. Nu exista situatie nefavorabila.
    Viata nu merge decat inainte, evolueaza si se transforma permanent. Cel mai simplu este sa "curgi" odata cu ea, sa evoluezi si sa te transformi in ritm cu ea.
    @};-

    RăspundețiȘtergere
  3. "Cel mai simplu este sa "curgi" odata cu ea, sa evoluezi si sa te transformi in ritm cu ea."

    Asta e si ideea "zen-ului" meu, sa fiu viata, ci nu omul...

    RăspundețiȘtergere
  4. :) Da.. acum gasim punctele comune.
    Mai tarziu, vom vedea si diferentele..

    @};-

    RăspundețiȘtergere
  5. Diferente apar atunci cand ceva din noi ne indeamna sa le vedem. Viata, spre exemplu, este un motiv intemeiat sa-l numim numitor comun. Un punct comun.

    ;)

    RăspundețiȘtergere