joi, 26 mai 2011

Iubirea e totul?







Ignoranta, dependenta si aversiunea sunt minunatele podoabe ale acestei realitati. 

Fiecare om se crede cel mai om dintre oameni. Daca-i spui ca orgoliul, amorul propriu, egocentrismul il domina intr-un mod evident, raspunde printr-o furie isterica, indrumandu-te spre balamuc...

Tu pentru a ajunge sa crezi in ceea ce crezi in acest moment, ai crezut si in bazme, sunt sigur ca nu ma insel. Sunt inca multi care inca au nevoie sa creada si in basme. Si da, totul e bine sa fie facut treptat! 



De fapt ce-ti place mai mult? Ziua sau noaptea? Soarele sau luna? Care dintre acestea te inspira in mod profund? 



Cred, atat cat pot, ca se poate iesi din aceasta sucesiune, spre o alta lume fara de contrarii...Undeva unde sa nu existe nici noapte, nici zi, nici alb, nici negru, fara de timp si spatiu... 



Fiecare crede in ceva. Fara acel ceva, totul s-ar narui. Suntem in stare sa facem precum pasarea Phoenix? 

Uneori, simt cum un mic dracusor, pervers, ma trage de maneca si ma indeamna sa nu mai fac pe desteptul,  sa cedez si sa ma balcesc, in patul lui Procust, cu neobrazarea si cu nesimtirea laolalta.


Ce faci cand totul este ca si cum nu ar fi? 



Fiecare univers isi are propriile legi. Fiecare om este un univers. Fiecare om isi are propriile legi si propria realitate. Fiecare celula din om poate reprezenta o galaxie. Fiecare atom dintr-o celula poate reprezenta un sistem solar. Fiecare asa zis sistem solar, poate contine un asa zis pamant si acest asa zis pamant poate detine asa zisi oameni...



Ne pierdem atat de mult in lucruri marunte, identificandu-ne cu orice prostie efemera. Ne luam rolurile atat de in serios, incat murim in noi insine definitiv, ratacind  inconstienti cu o multime de masti pe fata, cicluri si cicluri de-a randul...



Si totusi complexitatea acestei realitati ciudate te face sa te tot intrebi la infinit...  iubirea e totul?







4 comentarii:

  1. :) Sunt cei care se intreaba daca iubirea exista macar ..

    Desi este prima Lege Universala, temeiul intregii existente, prin care totul exista si la care totul adera.. nu, iubirea nu este totul.
    Constiinta este totul.
    Aici insa, da. Planul acesta functioneaza integral pe Legea Iubirii.
    Iubirea este cea mai inalta stare de spirit in care poate exista o fiinta umana.
    @};-

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai dragul meu,
    Toata framantarea asta ciclica si repetitiva e insasi IUBIREA - cu terestru si metalimbajul ei, micro si macro, totul circumscrie iubirii.
    Iata de ce ziceam ca dualitatea exista numai in plan fizic, nu si in cel subtil.
    Iata de ce numai "carnea" isi pune astfel de intrebari... ptr ca ea sarmana, a uitat ca e farama de iubire.
    Si toate insumate, fac acel Dasein heiddegerian, care saracu' nu se mai gaseste nici unde. Daca eliman toate aceste cuvinte, poate vom invata sa respiram si implicit sa iubim iubindu-ne.

    Pp fruntea-ti!

    RăspundețiȘtergere
  3. a fi sau a actiona releva raspunsurile in fata unei minti critice

    RăspundețiȘtergere
  4. Aceasta stare de constienta exista ca fiecare faptura, si nimic alceva nu exista.

    RăspundețiȘtergere