miercuri, 18 mai 2011

Mintea

 
       Atunci cand mintea moare, se naste constiinta de sine. Atunci cand copul moare, se naste corpul universal. Atunci cand egoul moare, se naste Dumnezeu. Atunci cand omul moare in micul sau teritoriu, el devine una cu existenta insasi. Capatul lumii este capatul mintii. Mintea este totuna cu lumea. Cand ne daruim acestei lumi, noi ne cultivam mintea, ne-o intarim, o facem din ce in ce mai capabila, mai eficienta, mai rafinata. Astfel se nasc scolile, colegiile, universitatile.
        Toate suferintele din lume se nasc in minte. Mintea nu traieste niciodata in prezent, ea rateaza intodeauna clipa  prezenta, desi aceasta este singura care exista cu adevarat. Mintea traieste mereu in trecut s-au se proiecteaza in viitor. Iesirea din aceasta capcana a trecutului si a viitorului este prezentul, aceasta clipa, acum ori niciodata. Cand renuntam la minte, ne putem pune in acord cu existenta, vom  vibra la unison cu universul. Daca nu vom renunta la minte, vom continua sa traim intr-o lume personala, subiectiva. Nu vom trai in lumea reala.
      Inteligenta profunda nu are nimic de-a face cu mintea. Dimpotriva, ea apare atunci cand mintea dispare. Cand omul renunta la minte, in el se naste inteligenta, luciditatea. Cine traieste in non-minte traieste in afara mortii, caci moare in fiecare moment. El nu face decat sa fie, aici si acum. Daca vede o floare, el este floarea, caci traieste acum si aici. Curge la unison cu prezentul.


Un invatator traia singur intr-un templu micut din provincie. Intr-o zi au venit patru calugari ratacitori si i-au cerut ingaduinta sa faca un foc in curte, ca sa se incalzeasca.
Pe cand faceau focul, invatatorul i-a auzit discutand aprins despre subiectivitate si obiectivitate. S-a dus la ei si a spus:
-Iata un bolovan. Credeti ca este inauntru sau in afara mintii voastre?
Unul dintre calugari i-a raspuns:
-Din punctul de vedere budist toate sunt o obiectivare a mintii, asa incat as zice ca bolovanul acela este inauntrul mintii mele.
-Capul trebuie sa-ti fie tare greu, a remarcat invatatorul, de vreme ce cari ditamai bolovanul in mintea ta.


5 comentarii:

  1. Notre Dame de Paris song 19 Belle - Splendid spectacol si muzica!
    @};-

    RăspundețiȘtergere
  2. Pare complicat.... Nu știu de ce... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Citind aceste randuri ma simt ca si cum as fi primit o palma peste ochi, o palma divina, o palma care nu loveste ci mangaie si trezeste.

    Am privit zilele astea la tine pe blog, am privit dar nu m-am uitat. Acuma vad.

    Minunat,
    multumesc ;-)

    RăspundețiȘtergere
  4. De obicei mintea complica lucrurile...e bine sa-ti deschizi aripile si sa zbori, pur si simplu sa zbori.


    Iti multumesc pentru ca esti si ai inceput sa vezi. Noi suntem parte din tot, alcatuim totul.

    :)

    RăspundețiȘtergere