sâmbătă, 14 mai 2011

Omul








Exista un proverb chinezesc care spune ca oamenii se nasc infiniti, dar foarte putini dintre ei mor la fel. Marea majoritate mor intr-o stare de limitare. Si totusi, cand s-au nascut erau intr-o stare de existenta pura. In schimb cand mor nu sunt decat, ingineri, doctori,  politicieni, etc.. Oamenii se nasc cu o infinitate de posibilitati, au deschise o infinitate de alternative, ar fi putut deveni orice. Din pacate omul isi alege constient sau inconstient ce vrea sa devina, profesor de matematica de exemplu, un expert sau un specialist. Existenta lui nu a ramas deschisa, a devenit din ce in ce mai limitata, mai rigida. Omul a ajuns precum un tunel care devine din ce in ce mai ingust pe masura ce te adancesti in el. Cand s-a nascut, era precum cerul deschis; in scurt timp a intrat insa in tunel si nu a mai iesit niciodata din el. Tunelul poate fi numit si egoul care se identifica cu functia sa.
  Este o insulta sa crezi despre un om ca este un simplu functionar. Este degradant sa crezi despre tine una ca asta! Omul este un zeu. Orice statut inferior celui de zeu, este o mojicie pentru el. Cand spun ca omul este un zeu, ma refer la faptul ca posibilitatile lui sunt infinite, ca potentialul sau este nelimitat. Nimeni nu incearca sa-si realizeze acest potential tocmai pentru ca este infinit, nelimitat, precum universul. Nici o eternitate nu i-ar fi de ajuns pentru a-si epuiza complet potentialul. Asta inseama ca omul este un zeu: potentialul sau este nelimitat.



8 comentarii:

  1. :) Am sa las drept replica un citat al lui Nietzsche:
    "Orice act de autodepăşire este expresie a voinţei de putere care se împlineşte ca „in-formare creatoare" a unei materii; ea este o dublă polaritate (între „voinţă de viaţă", adică forţă, şi „voinţă de neant", adică slăbi¬ciune). Ea este esenţă a Fiinţei şi model al Universului.

    Invocarea supremei posibilităţi a omului este doctrina Supraomului."
    @];-

    RăspundețiȘtergere
  2. Si cum dorinta de viata este omniprezenta, presupun ca ne transformam pe zi ce trece in alceva. Daca e sa ne luam dupa teoria evolutiei, noi, in acest moment, am fi considerati supraoameni de catre omul de Cro-Magnon.

    RăspundețiȘtergere
  3. :) Asa este. Prefer sa cred ca distanta intre noi si Supraomul lui Nietzsche nu este la fel de mare precum distanta intre omul de Cromagnon si noi.
    @};-

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu cred sa fie o distanta foarte mare. Timpul este cel care face diferenta, structura omului a ramas aceasi in mare parte. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Timpul nu a facut niciodata diferenta, in sensul asta. Timpul nu exista pentru cel ce ESTE.

    Deschiderea catre universul constiintei este ceea ce face diferenta.
    @};-

    RăspundețiȘtergere
  6. "Deschiderea catre universul constiintei este ceea ce face diferenta."

    :)
    Corect! Omul fara a fi constient de ceea ce este, ce a fost si ceea ce va fi, universul constiintei devine un concept complet abstract omului obisnuit.

    RăspundețiȘtergere
  7. Minunat şi foarte adevărat! Omul este un infinit în potenţialitate - nu mai ştiu cine a spus asta. Din păcate, majoritatea oamenilor nu pot decât sa aleagă una dintre căi, nu au suficientă forţă sau voinţă pentru a alege Totul.
    Şi totuşi, chiar şi pe o cale particulară, limitată, te poţi sfinţi - după cum spunea Sf.Serafim. Cel care îşi practică alegerea cu iubire şi dăruire, va atinge cândva Totul...chiar dacă nu l-a ales în mod conştient. Desigur, drumul e mai lung...dar mai accesibil celor mulţi.
    Totul este să investim iubire în ceea ce facem.

    Foarte bună temă, şi e mult de meditat aici...

    RăspundețiȘtergere
  8. Fara de iubire si daruire nimicul ramane etern nimic. Doar iubirea neconditionata creeaza...

    RăspundețiȘtergere