Te-ai gandit vreodata ca in acest moment te afli intr-un vis pe care-l poti controla dupa bunul plac?
Acei zei de care amintea Homer, multele vestigii pe care noi cu tehnologia actuala nu suntem in stare sa le ridicam, ma fac sa-mi ridic la randul meu mari semne de intrebare. Mai cred ca daca omul nu era cumva ajutat, nici pana in ziua de azi nu descoperea focul, asa cum poporului aztec, nici prin gand nu-i trecea sa inventeze roata. Un alt aspect consta in ceea ce priveste dinozaurii care au fost lasati liberi sa se dezvolte milioane de ani, pana in momentul in care s-a hotarat sa dispara aceasta specie pentru ca nu facea decat sa evolueze in material. Personal consider ca planeta albastra este un mic laborator genetic din aceasta parte a galaxiei, unde urmam reguli parca stabilite cu precadere de catre cineva. Si probabilitatea ca celula primordiala sa apara din senin, imi pare controversata, parca mai mult ma atrage ideea ca a aparut datorita unui fulger.
V-ati gandit vreaodata ca cea mai nemiloasa temnita este propria minte, ca cei mai inversunati dusmani ne sunt propriile ganduri, ca boala de care ne moare sufletul este propriul orgoliu, ca iadul cel mai intunecat zace in asteptarile pe care le avem de la cei dragi, ca frigul cel mai adanc se naste din incapacitatea de a iubi neconditionat?
A face este o functie a corpului. A fi este o functie a sufletului.
Cea mai mare parte a lucrurilor asa-zis rele care se intampla in vietile oamenilor sunt cauzate de inconstienta. Ele se creeaza singure sau, mai bine-zis, sunt create de sinele fals. Cand esti total constient, in viata ta nu se mai produc evenimente dramatice. Sinele fals este mintea nesupravegheata care iti conduce viata atunci cand nu esti prezent sub forma constiintei treze, ca martor tacut. Cei mai multi oameni isi iubesc drama vietii lor. Chiar si cautarea-de obicei fara suces-a unui raspuns, a unei solutii sau a unui mod de vindecare devine o parte din ea. Si lucru de care se tem si se impotrivesc cel mai mult este sfarsitul dramei proprii. Cand vei trai intr-o deplina acceptare a ceea ce este , ai pus capat dramelor din viata ta.
....sa inceteze totul intr-un mod sublim.
Ramian, am simtit din nou nevoia sa comentez la mesajul tau... de obicei o fac mai poetic, dar acum trec printr-o perioada foarte grea, in care sufletul nu imi mai canta poezia pe cat mi-as dori.
RăspundețiȘtergereMersi iarasi, pentru postul de astazi, parca e un alt REMINDER pentru mine...
Eu una sunt total, dar total de acord cu ceea ce spui si incerc sa raspandesc in jurul meu, pe cat pot mesaju asta... dar acum sunt eu insami in situatia de a il pune in aplicare :)... poate ca daca trec peste perioada asta, o sa pot vorbi oamenilor, nu din pura teorie, ci din experienta si va fi mult mai autentic. Problema e ca teoria e clara dar ne lipsesc instrumentele. Dupa ce am fost invatati o viata intreaga sa dormim in dramele noastre si sa ne identificam cu ele, nu e usor sa revii brusc la starea de constienta doar citind niste texte, chiar daca acele texte ne amintesc cine suntem defapt. Procesul e destul de anevoios...eu, care mai fac si putina psiho, citesc, am intrat si in spiritual, destul de mult si in momentele astea tot nu imi gasesc uneori instrumentele necesare pentru a ma mentine constant constienta si linistita, pentru a lasa sa curga prin mine energia divina si lumina care sa aranjeze lucrurile asa cum trebuie. Dar e o lectie si totul e sa nu cadem cu totul, totul e sa incercam pe cat putem de mult sa cautam lumina si sa ramanem treji... sa nu cedam, pe cat se poate, temerilor si starilor negative... in felul asta, ne vom obisnui treptat sa revenim la esenta noastra adevarata... chiar daca nu se intampla peste noapte.
Iubirea neconditionata e singura care imi iese la ora asta, constant... :)... macar atat...
Zi frumoasa iti doresc!
E foarte adevărat ceea ce spui, dar...fiecare are propriul mod de a-şi înţelege şi accepta dramele, din păcate! Uneori, sfârşitul este dorit cu ardoare, dar nu există acceptarea. Nu ne putem identifica cu ceea ce trăim, sau am trăit, sau mai bine-zis, cu ceea ce ni s-a "înscenat" de către destin. Am dori nu doar să se termine, dar să nu ni se fi întâmplat niciodată, pentru că nu ne reprezintă!:)
RăspundețiȘtergereDesigur, însă, că atunci când avem o înţelegere spirituală asupra vieţii, procesul este mult uşurat. Iar iubirea necondiţionată vine pe parcurs...deşi, nu atât de uşor pe cât s-ar crede!
Despre acele mici intervenţii în procesul evoluţiei Terrei, am şi eu aceeaşi părere, doar că nu m-am hotărât încă dacă a fost vorba despre o civilizaţie extraterestră mult superioară, sau pur şi simplu, de mesagerii divini însărcinaţi cu supravegherea evoluţiei acestei planete. Oricum, lucrul are prea puţină importanţă, întrucât, în cele din urmă, tot Divinitatea a hotărât - prin alte specii mai avansate, sau în mod direct.
Mulţumim pentru înţelegerile pe care le aduci, şi numai lumină!
Te-ai gândit vreodată să te oprești din gândit?
RăspundețiȘtergereIar în neclintirea aceea perfectă să vezi cum îngheață chiar cadrele visului... pe care le poți reordona mai apoi după bunul tău plac?
Biancoluna, daca iti iese iubirea neconditionata, drumul tau va fi perfect luminos. Esti pe drumul cel bun. O mare perioada a vietii mele, am avut o stare de amaraciune, disperare, zbucium interior prelungit. Pana in momentul cand s-a produs un declic, am inceput sa inteleg putin cate putin despre ce este vorba cu aceasta viata... O lumina calda si placuta s-a strecurat in sufletul garbovit de amaraciune si disperare, dezvaluindu-mi cu fiecare clipa mici secrete neintelese cu putin timp inainte. Crizele spirituale sunt cele ce ne scot din bezna, smulgandu-ne din iadul in care am cazut datorita ignorantei si nepasarii.
RăspundețiȘtergereFlorina, bineinteles ca fiecare isi are modul propriu de a-si intelege lectiile aceste-i vieti, deoarece fiecare este unic. Desi suntem parte din tot, totul este alcatuit din parti si fiecare parte este unica. Pentru a alcatui un puzzle, este nevoie de fiecare particica . Fara o mica particica, puzzle-ul va fi incomplet.
Mirko, frumos mod de a pune problema. :)
De multe ori m-am vistat visand. M-am oprit in vis din visat si mi-am spus ca este un vis. Dupa care m-am trezit in alt vis...
Va multumesc pentru gandurile voastre si pentru ca sunteti alaturi de mine.
Biancoluna- nu exista teorie,eu asa inteleg din ce a scris Ramian.spun aceasta si din vederea a propriilor trairi,din care am observat ca aceasta catalogare ca teorie,vine din neancrederea in sinele nostru profund.e mult mai usor sa vezi cum teoria devine practica prin simpla incredere in sine ca actiune si coordonare,decat afisarea,punerea teoreticului in planul practicabil.spun ca e mai grea a doua varianta tinand cont ca aceasta nu se efectueaza pe cai naturale,deoarece practicabilului, noi avem obiceiul de a-i pune limite.tot ce nu face referire la aceste limite,iese din sfera normalului/obisnuitului si posibilitatilor de catalogare.
RăspundețiȘtergereBiancoluna,instrumentele nu lipsesc nimanui.spun aceasta din simplu calcul logic:teoria cum o faci fara instrumente?...iar din experienta proprie spun ca lipsa instrumentelor este in mintea noastra decat o preferinta.preferi sa fie o lipsa,pt a te mintii din pura comoditate.e preferabil sa gasesti ce iti lipseste,in exterior...caci poate in interior o fi vreun baubau.in ext. e lumina zilei.
Florina R.- tu ori esti pur si simplu,ori esti reprezentata de ceva.crede-ma ca nu iti doresti sa fi reprezentata vreodata.
Nu exista specii mai avansate,ci tot noi...dar e greu de exprimat prin caile de comunicare materiale,cum si mie mi-ar fi greu sa iti exprim ceva ce fac dincolo de limita cea mai crezuta:corpul.
Ramian,intr-o zi vei vedea ca nu crizele spirituale sau nici cel mai negru nor nu este cel care te dezmorteste...ci tocmai contrariul(in aparenta asa)este binecuvantarea care face ca visul sa devina paradis.
nu exista particica la plural.nu ai nimic de alcatuit,ci o urmarire a unui traseu unic si diversificat.ar fi vai de noi daca ne-ar trebui o realcatuire,caci suntem din fire cam pretentiosi si delasatori.totul este intreg,nu ai de adunat nimic.puzzle-ul,e ceva pe baza comerciala...si eu nu cred ca tu te rezervi la asa ceva.
eu de cateva ori ma intrebam in vis care o fi realitatea,daca o fi aceea in care ma voi trezii.intr-adevar,la trezire am avut senzatia puternica ca nu stiu ce sa cred,timp de cateva secunde.
mi-a placut si povestea cuvintelor:ajutat,hotarat,cineva,fulger sau fulger,cineva,hotarat,ajutat...dar sti cum se zice:mai,esti cineva.asa ca sti si despre aceea strafulgerare interioara.deci nu se stie de-a lungul timpurilor,daca perceptiile noastre au intr-adevar limite sau cat de subtire e linia de demarcatie dintre interior si exterior.fac referire la exterior,ca poate, acel cineva sa provina din acel necunoscut si infinit interior.
RăspundețiȘtergere:) Asa este Toteu. O data cu strafulgerarea interioara, totul incepe sa capete sens. Perceptiile noastre nu pot avea limite deoarece noi suntem infiniti, sau mai bine spus, constiinta noastra este infinita. Elementele indezirabile din noi(egourile) ne-au pus pacla pe ochi si astfel ne-au luat vederea. Asa cum este in interior asa este si in exterior. Asa cum este jos asa este si sus.
RăspundețiȘtergereCand m-am referit la puzzle, am considerat ca este cea mai buna metafora care sa descrie totul intr-un cuvant.
Bine ai venit cu ale tale ganduri Toteu. :)