sâmbătă, 15 octombrie 2011

Viața












Cand mintea s-a oprit, de ce mai bate oare inima?!



 ...



Eu știu că am fost o pisică cainoasă ce alerga dupa broasca raioasă a omului filozof, simplu dar mare vrajitor...


... 


...uneori  simt cum ramașagul pierdut in praful timpului, mă bantuie aievea...


...dacă nu ar exista imaginația am reuși sa trăim in sfarșit prezentul...


Iubirea adevarată nu doare niciodată. Iubirea iți dă forta de a merge mai departe. Iubirea este cel mai sublim sentiment oferit omului de catre univers...


...de ce? de ce? de ce?.... da de ce? de ce nu? de ce așa? de ce da? de ce acum? de ce atunci? de ce acolo? de ce dincolo ? de ce nu ieri? de ce azi? de ce acum? de ce maine? De ce? 


totul trece...clipa...bucuriile...necazurile... si chiar si viața...



pana la urmă ce-i realitatea?!
visăm că trăim sau trăim ca să visam? 
vorbim in somn sau dormim in vorbe?
visăm vorbele sau vorbim somnul?

 ...

 privesc preplex frunza atinsă de vant in asfințit...

...

vorbiti de moarte de parcă ați ști.




...iluzia vietii te prinde in capcana timpului efemer...alergăm inebuniți printre clipe, incercand să le imortalizăm in amintiri dulci-amărui..



fericirea te poate  face mai  nefericit decat nefericirea?

...


...sufletul este acea parte inefabilă, pe care de cate ori incercăm să o surprindem in cuvinte sau fapte, ne scapă...Totuși este singura parte care construiește intregul ființei noastre.


ai aflat cine esti?



Suntem ceea ce vrem sa fim. Suntem o posibilitate...