tag:blogger.com,1999:blog-910926164743845552.post2508137878174150214..comments2023-10-02T13:41:14.715+03:00Comments on Ratacit printre cuvinte: Visuriramiandinu@gmail.comhttp://www.blogger.com/profile/17785221944432610667noreply@blogger.comBlogger3125tag:blogger.com,1999:blog-910926164743845552.post-89487142236156759712011-06-07T10:14:36.547+03:002011-06-07T10:14:36.547+03:00ochii nu văd, de fapt, sunt o interfaţă între proi...ochii nu văd, de fapt, sunt o interfaţă între proiecţia lumilor şi transformarea ce are loc în cortex. la fel şi pentru celelalte simţuri.<br /><br />şi atunci, pentru a difuza în ceaţa pe care cognitiv ne-o aşezăm peste pleoape, trebuie simţit. şi în toată ecuaţia asta, visul e, poate, ceva mai real decât impresia de realitate. pentru că provin din adânc, din subconştientul pur şi neatins.<br /><br />ideea e să nu te consideri prins. pentru că atunci impui asupra a ceea ce percepi o impresie, deja ai catalogat-o. ţi-ai impus părerea şi cum spuneai, totul e vid, aşa trebuie să fii şi tu ca să rezonezi la tot. atât cât se poate :D.<br /><br />proiecţiile minţii sunt vide ca şi conţinut, dar să nu uităm că acolo stă intenţia şi dacă folosind braţele poate poţi ridica un bolovan de 100 kg, ce se poate face cu mintea...<br /><br />sau poate ne putem gândi la cum arăta mâna lui Dumnezeu înainte de a zâmbi mâinii.:)Anonymoushttps://www.blogger.com/profile/13250989642782835643noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-910926164743845552.post-10916748189171195652011-06-06T18:43:57.130+03:002011-06-06T18:43:57.130+03:00Ba, eu cred că vom ajunge întotdeauna undeva, numa...Ba, eu cred că vom ajunge întotdeauna undeva, numai că nu acolo unde credeam noi la început:)Pentru că, pe parcurs, se schimbă şi drumul, şi călătorii. Ţinta se schimbă, atunci, şi ea. De fapt, e mai bine să spunem că se schimbă felul cum o percepem, şi nivelul de unde o percepem. <br />Din păcate, schimbarea aceasta nu se face în acelaşi mod, şi în acelaşi ritm, pentru toţi. Şi de aici, sursa conflictelor şi nefericirilor.Mai depăşim încă o etapă atunci când reuşim să înţelegem nu numai cum vedem noi drumul şi ţinta - oricare ar fi aceea - ci şi cum le vede cel de lângă noi. Poate fi o viziune total străină, chiar respingătoare pentru noi, într-o primă fază. Dar dacă depăşim şi aceest prag, înţelegem că doar umanitatea din noi "ne face figuri", şi trebuie să ne raportăm, în relaţiile cu ceilalţi, doar la partea divină din ei. Oricât de greu ne-ar fi...<br /><br />Desigur că nu trebuie să ne gândim doar la ce este bine şi rău, ci mai ales la felul cum vedem noi binele şi răul, raportat la felul cum îl văd ceilalţi. Poate că am descoperi atunci, după cum spune Eliphas Levy, că răul este doar "binele mistuit de propria-i foame, şi de propria-i sete."Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-910926164743845552.post-53266895621617482252011-06-06T16:32:30.223+03:002011-06-06T16:32:30.223+03:00Ultima fraza este memorabila.
:) Pana la a intele...Ultima fraza este memorabila.<br /><br />:) Pana la a intelege ceva, trebuie sa intri in contact cu acel ceva sub o forma sau alta. Trebuie sa-l vizualizezi, simti, atingi...<br />cumva.<br /><br />Suntem intr-un vis aici.. in cel mai frumos vis!<br />Ah! dar am aflat de la altii ca ar putea fi un cosmar... mai mult, am iesit din visul nostru si am intrat in cosmarul lor.. <br />si uite-asa nimeni nu mai vrea nici macar sa viseze!.. <br />@};-denaidehttps://www.blogger.com/profile/11718613410951356646noreply@blogger.com