Ganduri fugare

Mereu prinsi in lumile personale pierdem esenta momentului prezent. Ratacim in obiectii si mentalizari comune si fara de sens. Judecam lucruri si fapte furandu-le astfel esenta sufletului divin.
Pasim nepasatori peste tot ce este pur, murdarind totul
in jur cu mentalul nostru perfid-iscoditor .



Lume reala si concreta. Ce este lumea reala si concreta? Mersul robotic la un serviciu, alergarea furibanda dupa alimente prin super-market? Fuga continua dupa mici placeri si achizitionarea continua de tot felul de haine nefolositoare?? Halucinantul tv? Acest blog? Masina? Casa? Partenerul plictisit de viata? Viciul malefic? Repetivitatea zilnica ale acelorasi actiuni? Entropia care ne mananca sufletul? Banca unde mergi lunar sa-ti achiti ratele?! Asta numesti tu lumea reala si concreta? Pana si un porumbel are mai multa libertate decat o persoana aflata intr-o astfel de lume reala si concreta. Macar poate zbura unde vor muschii lui fara de nici un regret. Am reusit intr-adevar sa ne construim o lume tare reala si tare concreta, Atat de reala si concreta incat am devenit simpli sclavi ai unui sistem fara nici un viitor! Prefer lumea visului si a libertatii constiintei. Libertatea fizica am reusit sa mi-o ingradesc cu brio in aceasta lume concreta si reala! 


Si minunat ar fi sa credem fara echivoc, ca totul este posibil! 


Noi suntem constienti de propriile noastre celule, asa cum Dumnezeu este constient de tot ce se intampla in desavarsitul sau trup. Doar ca celulele noastre isi indeplinesc cu umilinta rolul de celule, pe cand noi oameni in ignoranta noastra, imbolnavim precum un virus, parti din trupul lui Dumnezeu.

Mandria noastra ne aduce pana acolo incat ne credem in mod vadit atotstiutori a tainelor infinitului univers al lui Dumnezeu. 

Un om cu cat isi stapaneste mai bine amalgamul de emotii- egouri, devine mai constient de sine insusi si astfel este propriul sau stapan, propriu lui Dumnezeu. Un om ignorant, care se lasa prada tuturor impulsurilor de moment, tuturor egourilor, este total haotic, total lipsit de stapanire de sine. Ce este un Buddha? Un Budhha este acel supraom care a reusit sa-si controleze si apoi sa elimine toate aversiunile create de factorii perturbatori ai mintii. Un Buddha reuseste sa-si controleze universul intim. Cum crezi ca se poate ca Dumnezeu sa nu fie un Observator constient de sine? Pentru a te regasi si cunoaste trebuie sa te cunosti pe tine insuti si astfel vei cunoaste universul si zeii.

Aceasta lume poate fi doar un experiment al lui Dumnezeu. Cine este serios si invata ceea ce trebuie invatat, trece la clasa superioara, cine nu vrea sa invete, ramane repetent. Si aceasta lume nu a dus lipsa de oameni care sa nu fi promovat in lumile superioare, asta-i clar. Dar din pacate din cei multi, putini alesi.... 

Demonii sunt cei care intuneca mintea, o blocheaza si nu lasa spiritul sa vada mai departe de intunericime. Nimic nu este mai periculos decat ignoranta care porneste din credinta totala intr-o dogma, considerand aceasta dogma ca fiind adevarul absolut.

Sunt multe poteci care duc spre divin, dar si foarte multi se ratacesc in amanunte... 

Scanteia noastra este divina. Doar ca ne-am ratacit datorita ispitelor si acum bajbaim, cautand drumul de reintoarcere. 

Jocul iluziei l-am descoperit cu ceva timp in urma, e interesant sa te privesti pe scena. 

E mai bine sa-ti implinesti spiritul decat trupul.
Cand spiritul este implinit nu mai trebuie sa-ti faci griji pentru trup.
Cand spiritul si trupul devin una
Omul e liber. Atunci nu-si doreste vreo lauda.





Dintodeauna omul si-a dorit sa fie liber si neconstrans de nimeni si nimic. Contrar vointei lui, dintodeauna a fost prins in ghearele puternice ale rutinei de zi cu zi. De mic copil, omul este conditionat de catre parinti, bunici si mai tarziu de catre societatea in care traieste. Desi se crede liber, el nu este niciodata cu adevarat liber. Sistemul in care isi desfasoara simpla sau complicata existenta, va avea grija sa-l manipuleze dupa propriile interese si foloase. Astfel, omul desi se naste liber precum  pasarile cerului se transforma treptat in ceva rigid si rece. Timpul trece si omul se transforma intr-un tunel din ce in ce mai ingust si intunecat, ajugand la sfarsitul vietii propriul  prizonier. Desi la nastere posibilitatile de manifestare sunt infinite, societatea il reduce la o simpla functie, de exemplu medic, inrobindu-l astfel pe toata perioada vietii sale. Dupa ce este stors de toata energia, sistemul ii pregateste un sfarsit singuratic, intunecat, uitat de lume.




Privind de sus imensa apa, un pescarus plutea lejer, prada brizei calde de vara. Privea atent spre adancurile oceanului cautand lenes un mic dejun. Micul pestisor se unduia usor, sarind zglobiu din lumea lui spre realitatea de dincolo de bariera de deasupra. Cele cateva secunde,  petrecute in cealalta lume, ii conferea micului pestisor o viziune neobisnuit de splendida si halucinanta. Pescarusul vazu stradania micului pestisor si pe data ii strafulgera o idee… Ce-ar fi sa?!…  Isi lua pozitia binecunoscuta de  picaj fulgerator si se repezi spre bietul pestisor. Micul pestisor vazu o umbra ce se apropia cu repeziciune uluitoare si pe data frica puse stapanire pe el, incremenindu-l instantaneu. Pescarusul il prinse in ciocul lui ferm pe bietul pestisor si-l salta in inaltul cerului. Pestisorul privea si nu-i venea sa creada ce vede…Oceanul, lumea lui binecunoscuta, era imens si plin de mister…dar totusi atat de mic in comparatie cu celelalte lumi.








Gandind la negandite , ma stabilesc intr-o minunata lume plina de culori si dragi amintiri de sine. Ma vad zburand pe culmile fericirii fara de cuvinte, imagini sau sunete. Plutesc sublim prin vastul univers, cutreierand constant diverse lumi. Ma lupt cu bizarul instinct de a lua parte la tot felul de lumi diafane, dar stiu ca lumea mea nu este acolo…ci undeva in urma...

5 comentarii:

  1. De ce lumea ta e undeva în urmă?...

    Gândurile astea tu le-ai scris? Sunt foarte interesante... Bravo!

    RăspundețiȘtergere
  2. Gandesti frumos. :) Asa m-am apropiat de blogul tau..

    RăspundețiȘtergere
  3. umbra a unu-i gand ...eu sunt pescarusul ce zboara intre ocean si cer ...:)

    RăspundețiȘtergere