Se afișează postările cu eticheta Gandesc deci exist. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Gandesc deci exist. Afișați toate postările

joi, 2 iunie 2011

Gandesc, deci exist!







Te-ai gandit vreodata ca in acest moment te afli intr-un vis pe care-l poti controla dupa bunul plac?


 Acei zei de care amintea Homer, multele vestigii pe care noi cu tehnologia actuala nu suntem in stare sa le ridicam, ma fac sa-mi ridic la randul meu mari semne de intrebare. Mai cred ca daca omul nu era cumva ajutat, nici pana in ziua de azi nu descoperea focul, asa cum poporului aztec, nici prin gand nu-i  trecea sa inventeze roata. Un alt aspect  consta in ceea ce priveste dinozaurii care au fost lasati liberi sa se dezvolte milioane de ani, pana in momentul in care s-a hotarat sa dispara aceasta specie pentru ca nu facea decat sa evolueze in material. Personal consider ca planeta albastra este un mic laborator genetic din aceasta parte a galaxiei, unde urmam reguli parca stabilite cu precadere de catre cineva. Si probabilitatea ca celula primordiala sa apara din senin, imi pare controversata, parca mai mult ma atrage ideea ca a aparut datorita unui fulger


V-ati gandit vreaodata ca cea mai nemiloasa temnita este propria minte, ca cei mai inversunati dusmani ne sunt propriile ganduri, ca boala de care ne moare sufletul este propriul orgoliu, ca iadul cel mai intunecat zace in asteptarile pe care le avem de la cei dragi, ca frigul cel mai adanc se naste din incapacitatea de a iubi neconditionat? 


A face este o functie a corpului. A fi este o functie a sufletului. 


Cea mai mare parte a lucrurilor asa-zis rele care se intampla in vietile oamenilor sunt cauzate de inconstienta. Ele se creeaza singure sau, mai bine-zis, sunt create de sinele fals. Cand esti total constient, in viata ta nu se mai produc evenimente dramatice. Sinele fals este mintea nesupravegheata care iti conduce viata atunci cand nu esti prezent sub forma constiintei treze, ca martor tacut. Cei mai multi oameni isi iubesc drama vietii lor. Chiar si cautarea-de obicei fara suces-a unui raspuns, a unei solutii sau a unui mod de vindecare devine o parte din ea. Si lucru de care se tem si se impotrivesc cel mai mult este sfarsitul dramei proprii. Cand vei trai intr-o deplina acceptare a ceea ce este , ai pus capat dramelor din viata ta. 


....sa inceteze totul intr-un mod sublim.