Se afișează postările cu eticheta Uneori. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Uneori. Afișați toate postările

duminică, 19 iunie 2011

Uneori...





Sa fim oare cu toti propiile noastre vise? 

...

Uneori am impresia ca totul este o mare intrebare si nimicul este marele raspuns. 

...

                                  Am si eu o speranta: speranta uitarii absolute. 
                                Dar aceasta mai e speranta, nu e disperare?
                             Pana si  speranta este o iluzie ca toate celelalte!

...

     Simt cum rostul fiecaruia se potoleste spre final...

...

Datorita fricilor inoculate din frageda pruncie, mascam involuntar ideeile provenite din eter, din sursa...

...

Am visat ca eram totul, insa, era ciudat faptul, ca totul nu eram eu. Eu-l disparuse, lasand loc totului.

...

In acest moment am aparut din vis!

...

Daca nu lasam loc posibilitatilor, multa vreme vom bate pasul pe loc, adanciti in bezna propriei limitari.

...

Eu cred ca daca existau ochi care sa vada si urechi care  sa auda, lumea avea cu totul alta infatisare acum. 

...

Mai bine descurci decat sa incurci!

...

Decat sa ne adancim in nimicurile jocurilor de culise, mai bine am privi lumea in ansamblu. Totul este atat de bine calculat. 

...

Daca un Hristos si-a aruncat masca pentru ca noi sa vedem dincolo de ea, noi de ce nu am face-o?
...

Daruind iubire imprejur , inima-ti va fi  cu mult mai usoara.... 
...

In mod clar exista scurtaturi, doar ca marea majoritate prefera sa experimenteaze lungul si anevoiosul drum, plin de tot felul de mici experiente.... 

...

Uneori mirifica goana dupa iluzii ma face sa rad zanatic, privindu-ma cat sunt de gol...