Religie vs Stiinta

Nu-mi place deloc sa vad comportamente atat de puierile. Acest teriilism tipic adolescentin, in care, dupa ce ai crezut intr-un sistem inoculat de catre parinti si societate, incepi sa vezi viata cu alti ochi. Astfel te razvratesti impotriva a ceea ce credeai ca este adevarat. De asemenea observ ca acei impatimiti care blameaza sistemul de credinta crestin, il cunosc atat de bine in amanunt, incat imi isca mari semne de intrebare. De exemplu, membrii unei secte dupa ce si-au incheiat anii de ucenicie si nu au ajuns la rezultatul scontat, acestia se intorc impotriva acelui cult cu o imensa ura. Asta-mi aminteste de cei care blameaza Biblia dupa ce au citit-o din scoarta in scoarta asteptand revelatii si minuni imediate doar dupa o simpla lectura. Se invoca stiinta si rationamentul si in schimb nu observa decat comportamente tipic fanatice. Acele persoane care datorita frustrarilor acumulate acuza sisteme de credinta la care in urma cu ceva timp erau implicati pana'n gat, nu-mi inspira decat labilitate psihica. Nu stiu cati dintre acei care sustin sus si tare ca stiinta a demonstrat prin experimente practice o anumita teorie, au participat fizic la acel experiment si au vazut rezultatele cu proprii ochi. Asa cum omul de acum 1000 de ani, credea ca pamantul e centru universului, datorita manipularii maselor de catre elita, exact asa un om modern, crede ca omul a coborat din copac, tot datorita propagandei in care sunt specializati cei care conduc lumea.

Venetia! Un oras incredibil, aparte, ireal... In aceste momente stau si ma gandesc bine daca nu cumva a fost un vis frumos. Un vis creeat de mintea mea pentru a spera in frumos, intr-o civilizatie superioara,in evolutie.

Controverse

Daca tinem cont de legea potentialitatii in care totul este posibil...stiinta poate demonstra si descoperi absolut tot ce-si propune la fel cum un creationist poate sustine si demonstra absolut tot ce se descopera. Mergand mai departe pe firul stiintei, in fizica cuantica se spune ca absolut totul exista ca potential. Cand o sa intelegem ca oamenii de stiinta creaza universul in care ne aflam prin ganduri potentiale, la fel cum creationistii il descopera pe Dumnezeu prin aceleasi ganduri-viziuni.

De के?

De ce nu incerci sa mergi undeva la munte si sa admiri perfectiunea si semetia unui brad inalt si falnic? Cand te-ai plimbat ultima oara pe malul marii, lasandu-te in voia vantului, ascultand vocea lui si admirand zborul unui pescarus? De ce nu incerci sa vezi frumosul din om, ci nu uratul? De ce te lasi chinuita de aceste ganduri ce-ti imprima suferinta si ura fata de tot ce-i frumos? De ce te lasi prinsa in singuratate acceptand substante care-ti perturba mintea in mod nearmonios? De ce?

fericirea

Fara sa intelegi ego-ul si fara sa-l anihilezi pe deplin, fericirea nu se poate instala in constiinta omului. Ego-ului ii place sa se creada Dumnezeu, mintind ignorantul si aruncandu-l in multitudinea de iluzii care domina realitatea acestui plan. Egoul se crede imparatul acestei realitati si impinge oameni sa-l aduleze, sa-i faca icoane si sa porneasca razboaie in numele lui. Absolutul integreaza, unifica,pe cand ego-ul dezbina, individualizeaza. Sinele nu are nevoie de simpla dorinta de a fi fericit, deoarece doar prin faptul de a exista, de a se manifesta, implica automat fericirea...fara dorinte, fara asteptari fara un scop al fericirii, ci doar simpla manifestare a existentei. Ego-ul are nevoie de aprobari, de razboi, de certitudinea existentei, de frica, de multitudinea dorintelor egoiste, de adulare si individualism. Dupa atingerea fericirii, egoul dispare si totul se transforma intr-o stare de impacare, de acceptare, de iubire neconditionata. Fara de frici, fara de scopuri narcisiste sau individualiste. Daca nu te lasi in voia Absolutului, fericirea dispare lasand loc ego-ului care preia controlul si te arunca inapoi intr-o mare de amaraciuni si de suspine. Cand esti fericit nu mai exista intrebari in acest sens, fericirea nu are nevoie de certitudinea faptului ca exista sau nu exista. De bun sau de rau, de contrarii…Fericitul acepta starea de fapt exact asa cum e si in acelasi timp, traieste intr-o lume fara contrarii, libera, lipsita de lupta.

fericirea

fericirea nu se poate transpune in cuvinte...daca faci aceasta greseala, instantaneu dispare lasand locul unui ocean de amaraciuni....

Fericirea este o stare, o idee, o nota muzicala, un zambet, o atingere, o raza de soare...fericirea e starea naturala a omului, la fel cum este sanatatea; atunci cand nu exista, omul se pierde devenind pe nesimtite ceva obscur de neimaginat.

...jumatate din mine priveste spre soare, jumatate din mine priveste spre luna, intregul ma priveste de undeva de dincolo de sine.