Karma

Ce inseamna karma? Trecutul nu mai exista. Cum ar putea el sa te mai influenteze in vreun fel? Trecutul nu te poate influenta decat prin forta obisnuintelor tale, la care nu esti dispus sa renunti. Ele provin din trecut, dar tu continui sa le practici inclusiv in aceasta viata. In clipa in care vei inceta sa le mai practici, vei fi eliberat de ele. Omul poate renunta la trecutul sau intr-un singur moment. In momentul prezent.

O mare parte a religiilor sunt foarte avare cand vine vorba de iluminare. Ele o trateaza ca pe o afacere: iti spun ca trebuie sa-ti inchei conturile, sa iti echilibrezi karma negativa printr-o karma buna. Acest proces nu este deloc usor si necesita timp. Drama este ca omul exista de o eternitate, timp in care a facut atat de multe lucruri. I-ar fi imposibil sa le rezolve pe toate. De altfel, in timp ce incearca sa-si rezolve problemele trecutului, el comite noi actiuni si acumuleaza astfel o karma noua, care va genera probleme in viitor. Ori de cate ori mananca sau respira, omul comite acte de violenta. Viata insasi nu poate fi lipsita de violenta, asa ca faptele rele vor continua sa se acumuleze. Este un cerc vicios, din care este imposibil sa iesi.

Omul poate iesi din acest cerc vicios doar in acest moment, caci cercul este generat in intregime de atasamentele lui. Nu karma se cramponeaza de tine, ci tu te cramponezi de ea. Daca renunti la acest atasament...s-a terminat.

Lumea interioara

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.

poveste zen

-

Era odata o insula unde traiau toate sentimentele umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea si altele.

Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in curand, asa ca si-au pregatit navele si au plecat. Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment. Cand insula a inceput sa se scufunde, Iubirea a hotarat sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca luxoasa si Iubirea i-a zis:
-Bogatie, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine

Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
-Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.
Iubirea a rugat mai apoi Tristetea, care trecea pe langa ea:
-Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
-Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura…

Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu a auzit ca o striga.

Dintr-o data o voce a strigat:
-Vino, Iubire, te iau cu mine!

Era un batran cel care vorbise. Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat a uitat sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au sosit pe tarm, batranul a plecat.

Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora si a intrebat Cunoasterea:
-Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?
-Era Timpul…

-Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:

-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea...

Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:
-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea ..

Casa din interiorul nostru.

De cele mai multe ori , cand suntem pusi in situatia de a merge intr-un loc, intr-o vacanta , ne alegem cu atentie destinatia, incercand sa stabilim cu mare atentie detaliile pentru a avea un concediu de vis.

In alte circumstante , cand ne cautam o locuinta luam in calcul toate criteriile pentru a gasi acel loc in care sa ne simtim ca acasa. De asemenea il decoram,il zugravim ,il utilam, il aranjam dupa gustul nostru fiind convinsi, ca , odata terminat, acel loc ne va oferi confortul de care avem nevoie si pe care tot il cautam.

Si totusi, facem unele sacrificii pentru a ne gasi un loc permanent, temporar, sau uneori timp de o vacanta sa ne simtim minunat, sa gasim acel loc in care sa ne simtim ca si acasa. In schimb acest lucru dureaza putin deoarece fie concediul se termina, fie se muta vecini galagiosi, fie locuinta nu e asa confortabila precum ne-am imaginat si suntem necajiti pe noi ca nu am ales bine, sau altii sun vinovati ca nu ne-au iesit lucrurile asa cum am planuit.

Astfel tot fiind asa preocupati de lucrurile inconjuratoare uitam ceva esential, ca nu putem sa ne simtim ca si acasa , daca nu am ajuns acasa, ca ne tot ocupam cu lucrurile exterioare incercand sa le modelam pentru a raspunde unor criterii impuse de noi, imaginare de altfel, in schimb uitam se ne ocupam de noi insine, sa ne regasim drumul catre interiorul nostru , catre acasa.

Trebuie sa ajungem la ”casa”” din interiorul nostru, sa o gasim, sa o intelegem , sa o reparam, sa o restauram si de ce nu sa o remodelam pentru a ne simti bine si a fi multumiti de tot ceea ce ne inconjoara.

Buddha

Cand Buddha a atins realizarea, cineva l-a intrebat:

-Ce ai realizat?

-Nimic, absolut nimic, a ras Buddha. De fapt, am pierdut ceva. Singurul lucru pe care l-am realizat este nimicul.

Omul i-a spus:

-Bine, dar noi am crezut intodeauna ca un iluminat realizeaza ceva.

Buddha i-a raspuns:

-Absolut gresit. Eu am pierdut ceva: am pierdut obiceiul de a suferi. De obtinut, nu am obtinut nimic, caci tot ce as fi putut obtine a existat dintodeauna in mine. De aceea, ma amuz acum copios,caci intreaga situatie e ridicola. De ce nu mi-am dat seama pana acum? Iluminarea a fost tot timpul in mine. Cum a fost posibil sa o ratez? De fapt, cum am putut uita de ea?

Bine vs. rau

Traim intr-o lume duala, condusa de polaritatea bine – rau; de mici invatam cum functioneaza ea, ce avem voie sa facem si ce nu, fara a ni se explica si fara a intelege “de ce?” .Ce inseamna bine si ce inseamna rau?. Combatem efectul fara a intelege cauza; deoarece tot ce stim e ca rezultatul trebuie sa fie unul bun, ne modelam comportamentul pentru a-l obtine fara a intelege ceea ce il provoaca.

Si totusi uneori desi ajungem sa avem un rezultat considerat rau , mai tarziu constatam ca ceea ce a fost la un moment considerat rau poate duce la rezultate mai bune mai tarziu.

Astfel ajungem sa ne intrebam ce se intampla ...

Ne apar din ce in ce mai multe intrebari....

Si astfel totul devine relativ, in functie de momentul si perspectiva din care privesti lucrurile. Astfel raul contine binele si binele contine raul, totul se contopeste.

Luciferul interior

In biblie se spune ca suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, unii sustin ca avem scanteia divina in noi, altii o numesc particula lui Dumnezeu, cu totii privim partea buna, cea care ne hraneste egoul si totusi uitam de acea parte intunecata din noi, parte care oricat am ignora-o, isi face cunoscuta prezenta.

Acea parte intunecata care uneori poarta numele de umbra, alteori de polul negativ , iar uneori de Lucifer.

Asa dupa cum stim moneda are doua parti, indiferent ca ele sunt diferite ca si continut (nu e una mai rea si alta mai buna) sunt totusi parti ale aceleiasi monede.Tot asa se intampla si cu acea parte pozitiva(scinteia divina) si cu cea negativa (Lucifer) sunt parti ale noastre, ele nu sunt una mai buna si alta mai rea, trebuie doar sa le integram pe amandoua , sa devina un intreg.

Astfel Lucifer devine antrenorul nostru psihologic, devine scara pe care puntem urca pentru a ne integra cele doua parti sau acea scara pe care putem cobori, scindandu-ne de noi, de fiinta intr-un final.

El devine cheia intoarcerii noastre in paradis.