luni, 30 mai 2011

Absolutul




Adevarul este o iluzie. La fel si minciuna. De fapt, totul e o iluzie... intr-adevar, totul e o iluzie unanim acceptata. 

Orice lucru bun, fara de masura devine rau... 


Pentru numele Lui Dumnezeu, este necesar sa spunem NU fricii, o data pentru todeauna ! 

Am ales sa-mi iubesc aproapele ca pe mine insumi, indiferent de e bun sau rau. 


Ce faci cand cel lovit peste un obraz iti intoarce al doilea obraz? 


Uneori ne indepartam atat de mult de esenta, incat ne intoarcem chiar impotriva ei... 

Exista legea evolutiei si legea involutiei. Este aplicabila in orice sistem. Dupa ce urci urmeaza coborarea. Dupa ce cobori este necesara urcarea. Altfel nu exista miscare si implicit vibratia numita viata dispare.

Uneori ...ma minunez de tot ce vad in jurul meu. 

Absolutul este fiinta tuturor fiintelor. El este cea ce este, ceea ce todeauna a fost si ceea ce vesnic va fi. El se exprima ca Miscare si Repaos Abstracte Absolute. El este cauza spiritului si a Materiei, dar nu este nici unul nici cealalta. Absolutul este dincolo de Minte, aceasta nu-l poate intelege de aceea ne revine sa intuim natura sa. Absolutul este dincolo de viata conditionata. Absolutul nu este un Zeu si nici un individ Divin sau uman; ar fi absurd sa se dea forma la ceea ce nu are forma; ar fi o absurditate a incerca sa antropomorfizam Spatiul. In mod cert Absolutul este Spatiul Abstract Neconditionat si Etern, cu mult dincolo de zei si de oameni.



joi, 26 mai 2011

Iubirea e totul?







Ignoranta, dependenta si aversiunea sunt minunatele podoabe ale acestei realitati. 

Fiecare om se crede cel mai om dintre oameni. Daca-i spui ca orgoliul, amorul propriu, egocentrismul il domina intr-un mod evident, raspunde printr-o furie isterica, indrumandu-te spre balamuc...

Tu pentru a ajunge sa crezi in ceea ce crezi in acest moment, ai crezut si in bazme, sunt sigur ca nu ma insel. Sunt inca multi care inca au nevoie sa creada si in basme. Si da, totul e bine sa fie facut treptat! 



De fapt ce-ti place mai mult? Ziua sau noaptea? Soarele sau luna? Care dintre acestea te inspira in mod profund? 



Cred, atat cat pot, ca se poate iesi din aceasta sucesiune, spre o alta lume fara de contrarii...Undeva unde sa nu existe nici noapte, nici zi, nici alb, nici negru, fara de timp si spatiu... 



Fiecare crede in ceva. Fara acel ceva, totul s-ar narui. Suntem in stare sa facem precum pasarea Phoenix? 

Uneori, simt cum un mic dracusor, pervers, ma trage de maneca si ma indeamna sa nu mai fac pe desteptul,  sa cedez si sa ma balcesc, in patul lui Procust, cu neobrazarea si cu nesimtirea laolalta.


Ce faci cand totul este ca si cum nu ar fi? 



Fiecare univers isi are propriile legi. Fiecare om este un univers. Fiecare om isi are propriile legi si propria realitate. Fiecare celula din om poate reprezenta o galaxie. Fiecare atom dintr-o celula poate reprezenta un sistem solar. Fiecare asa zis sistem solar, poate contine un asa zis pamant si acest asa zis pamant poate detine asa zisi oameni...



Ne pierdem atat de mult in lucruri marunte, identificandu-ne cu orice prostie efemera. Ne luam rolurile atat de in serios, incat murim in noi insine definitiv, ratacind  inconstienti cu o multime de masti pe fata, cicluri si cicluri de-a randul...



Si totusi complexitatea acestei realitati ciudate te face sa te tot intrebi la infinit...  iubirea e totul?







Corbul





Era o data un corb batran, sa fi tot avut vreo 99 de ani. Statea pe  creanga  unui copac, fara nici un chef de zbor. Ii cam era foame, dar nu avea energia necesara de a face ceva in acest sens. Of, batranete haine grele, gandea el, in timp ce matele-i ghiortaiau intr-un mod nu tocmai placut. "Si prin cate nu a trecut el in toata aceasta lunga viata"…. Ce mai conteaza insa, ar fi bine sa-si falfaie aripile si sa porneasca dupa un bob, ceva, altfel ziua de maine va fi ceva foarte indepartat. Filosofia e pentru oameni nu pentru corbi, gandi el, lundu-si zborul spre alte meleaguri mai bogate in boabe si grane...





Abisul

 
Jon era un om curajos, un cautator inversunat de aventuri. Ii placea miscarea in aer liber. Alpinismul era viata lui. Se catara in creierul celor mai inalti  munti, aventurandu-se in locurile dificile si neumblate de nimeni. Cauta intodeauna sa exploreze teritorii virgine si pleca de fiecare data singur in calatoriile sale. 
   
   Era o iarna geroasa, zapada era bogata, exact cum prefera Jon. Calatoria pe care vroia s-o faca, avea tot ce trebuia; zapada, pericol, conditii extreme. Era perfect. Jon pleca de dimineata bucuros ca incepe o noua aventura. Adrenalina alerga prin sangele lui Jon. 

   Mai avea putin si ajungea pe piscul cel mai inalt din toate calatoriile lui. Mai avea de trecut o prapastie si urma accensiunea pe varful cel mai inalt al lumii. Deja era noapte. Jon era obosit. In haul in care trebuia sa coboare pentru a-si atinge scopul,  predomina o bezna profunda, stranie. Lui Jon nici nu-i trecea prin cap sa renunte la aceasta calatorie. In cateva ore urma sa fie on the top!
   Jon a  pornit coborarea in abis.. Prapastia era extrem de adanca. La un moment dat ceva s-a intamplat. Franghia de siguranta s-a rupt si Jon se izbi cu putere de stanca inghetata si rece. Lesina. Bezna era completa.
   Dupa un timp, Jon isi recapata constiinta de sine. Analiza rapid situatia. Nu prea era roz. Atarna intr-o singura franghie si sub el se casca abisul intunecat, asteptand parca sa-l inghita.  Era un ger cumplit. Intrase deja in hipotermie. 
   -Doamne, Dumnezeule, daca existi cu adevarat ajuta-ma!!!
   Indata auzi o voce nepamanteana:
   -Jon, daca crezi cu adevarat in mine, taie-ti franghia care inca te sustine. Astfel vei ramane in viata.
Jon, un om curajos si rational, gandi in sinea lui ca hipotermia a inceput sa-i afecteze creierul. Mintea deja ii joaca feste. Cum o sa-si taie singura legatura cu viata. Era sinucidere curata. Ii era imposibil sa faca asta.
   
   Dupa indelungi cautari, echipele de salvare l-au gasit pe Jon. Nu le venea sa creada ochilor...curajosul alpinist atarna de o franghie, inghetat si fara de viata. Sub el, la doi metri distanta, se gasea sfarsitul abisului.


Tu esti atasat de franghie cititorule?




luni, 23 mai 2011

Idei






As vrea sa vad Pamantul de pe Luna si Luna de pe Marte... 


Totul este energie. Totul se misca. Nimic nu stagneaza... O piatra, desi spui ca sta, la nivel subatomic se misca.


 Tu cititorule, cand ti-ai “sters” ultima oara ochelarii??? 


Realitatea imediata este exact reflexia noastra in oglinda.


Lumea s-a umplut de oameni saraci datorita milei exagerate.
  

Culeg roadele propriilor actiuni.




Contopindu-ma cu totul!!! Doar astfel imi pot gasi adevaratul sens... 


Ce este Frumusetea? Ce este Bunatatea? Ce este Dreptatea? La astfel de intrebari ar trebui gasite raspunsuri concrete.


Vreau sa traiesc intr-una dintre cele mai minunate lumi posibile... 


Am ales sa exist, doar sa exist...fara a fi neaparat ceva anume. 



Franturi de ganduri






Adevarul gol-golut nu poate fi gasit in mod individual. Cat timp suntem divizati si traim in bule diferite, nu-l vom vedea in toata splendoarea Lui. In momentul in care vom ajunge sa existam precum un organism compact, adevarul va fi dezvaluit. 


Exista legatura primordiala dintre doua suflete. Existentele nenumarate pot lega sufletele pana la contopirea absoluta. Cand gasesti sufletul destinat pentru contopirea perfecta, poate fi numit suflet pereche. Doar intuitia desavarsita te poate face sa gasesti perechea sufletului tau. 




Cea mai simpla metoda de a dovedi ca esti "homo dobitocus" consta in luarea unei pietre si aruncarea acesteia spre un "homo dobitocus"! Figurativ bineinteles. 


Eu nu sunt ceva anume. Sunt elementul care contribuie la formarea realitatii acestei iluzii numita viata-lume.




Pentru ca o idee sa fie implementata in constiinta umana, oricat de buna sau oricat de rea ar fi ea, este necesar sa treaca o perioada indelungata de timp, incat sa dea impresia ca a venit de la sine. 




Cum ar fi sa ne trezim intr-o buna zi fara nici o utilitate?! Fara electricitate, fara apa, fara telefon, fara net, fara motorina la masina, fara nimic...doar cu bata si cojocu'!


Dumnezeul si diavolul din actualele timpuri sunt una si aceasi entitate. Omul si-a inventat inca doua personalitati pentru a-si satisface egoul exacerbat. Cand se simte bun si pur este datorita lui Dumnezeu. Cand este rau si murdar este influienta diavolului. Cat de perfid!


Agresivi sunt toti cei carora ego-ul nu le permite sa priveasca detasat toata tevatura asta legata de religie. Ateul este un fanatic religios polarizat invers. Un fel de miel imbracat in blana de lup. Fara de atei, religia nu ar mai fi avut energia necesara sa existe. E o lupta de contrarii...o moneda cu doua fete. Binele si raul a fost inventat intr-un mod extrem de elaborat. Contrastele se atrag intodeauna.


Sunt satul sa citesc tone de cuvinte legate in fraze intortocheate si care duc nicaieri.







duminică, 22 mai 2011

Iubirea

    Iubirea este o calitate a Divinitatii care ilumineaza Esenta si astfel, atrage iubirea altora.  Renuntarea la tendinta de a judeca sporeste cu mult capacitatea de a Iubi, asa cum face si renuntarea la a mai vrea ceva de la altii. Astfel, oamenii nu mai sunt perceputi prin ceea ce au sau ce fac, ci sunt perceputi prin ceea ce sunt sau ce au devenit.
  Cand iubesti, lumea este mai buna si oamenii sai iti par mai prietenosi si mai disponibili. Exista un sentiment sporit de siguranta si de identificare cu omenirea in general, precum si o preocupare pentru bunatatea si bucuria altora.
   Atunci cand in tine se afla iubirea adevarata totul se intampla fara efort, prin sincronicitate, iar lumea si orice lucru din ea este vazuta ca fiind o expresie a iubirii si a divinitatii. A iubi este o stare de a fi. Este un mod de a te raporta la lume, unul plin de iertare, atentie si implicare. Iubirea nu poate fi intelectuala si nici nu provine din minte; iubirea izvoraste din inima. Ea este ori nu este, atunci cand este, nu o simti  cu mintea ci cu toata fiinta ta. Iubirea are capacitatea de a-i inalta pe altii si poate face lucruri mari datorita puritatii motivelor sale.
   Iubirea nu ia nici o pozitie, fiind astfel globala si mai presus de pozitii, interese sau motive. Iubirea se concentreaza asupra binelui din viata, in toate formele de expresie ale acestuia. Ea transforma negativitatea mai degraba transformand-o decat atacand-o frontal. Iubirea este blajina si sustine viata si reprezinta nivelul adevaratei fericiri. Iubirea serveste, in vreme ce eul cauta sa fie servit, in goana sa dupa castig. Pentru Iubire, satisfactia pe termen lung si placerea generozitatii inlocuiesc satisfactiile egoiste si trecatoare ale castigului.