Mintea

 
       Atunci cand mintea moare, se naste constiinta de sine. Atunci cand copul moare, se naste corpul universal. Atunci cand egoul moare, se naste Dumnezeu. Atunci cand omul moare in micul sau teritoriu, el devine una cu existenta insasi. Capatul lumii este capatul mintii. Mintea este totuna cu lumea. Cand ne daruim acestei lumi, noi ne cultivam mintea, ne-o intarim, o facem din ce in ce mai capabila, mai eficienta, mai rafinata. Astfel se nasc scolile, colegiile, universitatile.
        Toate suferintele din lume se nasc in minte. Mintea nu traieste niciodata in prezent, ea rateaza intodeauna clipa  prezenta, desi aceasta este singura care exista cu adevarat. Mintea traieste mereu in trecut s-au se proiecteaza in viitor. Iesirea din aceasta capcana a trecutului si a viitorului este prezentul, aceasta clipa, acum ori niciodata. Cand renuntam la minte, ne putem pune in acord cu existenta, vom  vibra la unison cu universul. Daca nu vom renunta la minte, vom continua sa traim intr-o lume personala, subiectiva. Nu vom trai in lumea reala.
      Inteligenta profunda nu are nimic de-a face cu mintea. Dimpotriva, ea apare atunci cand mintea dispare. Cand omul renunta la minte, in el se naste inteligenta, luciditatea. Cine traieste in non-minte traieste in afara mortii, caci moare in fiecare moment. El nu face decat sa fie, aici si acum. Daca vede o floare, el este floarea, caci traieste acum si aici. Curge la unison cu prezentul.

Un invatator traia singur intr-un templu micut din provincie. Intr-o zi au venit patru calugari ratacitori si i-au cerut ingaduinta sa faca un foc in curte, ca sa se incalzeasca.

Pe cand faceau focul, invatatorul i-a auzit discutand aprins despre subiectivitate si obiectivitate. S-a dus la ei si a spus:

-Iata un bolovan. Credeti ca este inauntru sau in afara mintii voastre?

Unul dintre calugari i-a raspuns:

-Din punctul de vedere budist toate sunt o obiectivare a mintii, asa incat as zice ca bolovanul acela este inauntrul mintii mele.

-Capul trebuie sa-ti fie tare greu, a remarcat invatatorul, de vreme ce cari ditamai bolovanul in mintea ta.

Roata Samsarei

Se spune ca Adam si Eva locuiau in rai pana sa savarseasca pacatul final. Deci erau puri si inocenti, erau divini. Au vrut prin Liber Arbitru sa experimenteze binele si raul si au coborat din acea dimensiune inefabila, intr-o dimensiune materiala unde raul era predominant. Nefiind experimentati si-au creat Karma si astfel fiintele energetice tenebroase care existau in aceasta lume materiala, supusa cu mult mai multor Legi, dar fara de constiinta, s-au instalat glorioase in constiinta pura a primului om, hranindu-se cu nesat din aceasta. La fiecare reintoarcere, omul si-a dezvoltat egourile in detrimentul constiintei, realizand astfel o Karma din ce in ce mai dureroasa. Cu timpul, omul, a devenit doar o masina, folosita de agregatele psihologice tenebroase. Omul a intrat astfel in roata Samsarei si se reintoarce in mod absolut mecanic, constiinta fiind din ce in ce mai adormita si imbuteliata in egouri. La un anumit timp, in puncte cheie de-a lungul istoriei, se Reincarneaza cate un Avatar, pentru a le reamini acestor zombi ca apartin de fapt si de drept altor dimensiuni, net superioare in comparatie cu cele in care se afla acum. 


Bhagavad-Gita, cartea sacra a Domnului Krishna, spune textual: "Fiinta nu se naste, nu moare, nu se reincarneaza. Ea are origine, este eterna, de neschimbat. Este primul lucru, nu moare cand se ucide corpul.
In acelasi fel cum noi ne schimbam hainele si ne punem altele noi, Asa Fiinta isi lasa corpul vechi si intra in altul nou."
Doctrina Marelui Avatar Krishna arata ca doar Zeii, Semizeii, Regii divini, Titanii si Devasii se reincarneaza. Intoarcerea, reintoarcerea este un lucru diferit;totul se Reintoarce: Kalpa, Yuga, Mahamvatara, Maha-Pralaia, etc. Cuvantul reincarnare este foarte strict; nu trebuie utilizat in orice fel; nimeni nu ar putea sa se reincarneze fara ca inainte sa fi eliminat egoul, fara a avea o adevarata individualitate sacra. Reincarnarea este un cuvant venerabil; ea inseamna reincorporarea Divinitatii in om. Reincarnarea este repetarea unui eveniment cosmic, este o noua manifestare a Divinitatii.

Ar fi absurd sa se confunde reincarnarea cu reintoarcerea. Ar fi eronat sa credem ca egoul, legiune a eurilor tenebroase, sinistre si inferioare s-ar putea reincarna.

Doar eliminand elementele indezirabile pe care le purtam in interiorul nostru putem face din viata noastra o opera cu posibilitatea de a repeta scenariul unei noi existente.
Viata este o pelicula; terminata proiectia, rulam filmul in carcasa lui si il purtam in eternitate. Reintrarea exista, reintoarcerea exista; cand ne intoarcem in aceasta lume, proiectam pe ecranul existentei aceasi pelicula, aceasi viata. Putem afirma teza existentelor succesive, dar nu a vietilor succesive, pentru ca pelicula e aceasi.
Fiinta umana ar avea 3% esenta libera si 97% esenta inchisa in egouri...

Duelul

     Daca porneste si castiga o disputa pe tema budismului cu cei care locuiesc acolo, orice calugar ratacitor poate sa ramana intr-un templu zen.
     Intr-un templu din nordul Japoniei locuiau doi frati calugari. Cel mai mare era invatat, insa mezinul era tantalau si avea un singur ochi.
     Odata a venit un calugar ratacitor si a cerut sa locuiasca acolo, provocandu-i cum se cuvine la o dezbatere despre invatatura sublima. Fratele mai mare, care in ziua aceea era obosit de prea mult studiu, i-a spus mezinului sa-i tina locul.
    -Du-te si cere ca dialogul sa fie pe tacute, i-a atras el atentia.
     Asadar, tanarul calugar si strainul s-au dus in fata altarului. 
     Putin dupa accea calatorul s-a ridicat, s-a dus la fratele mai mare si i-a spus:
    -Fratele tau mai mic este un tip pe cinste. M-a invins.
    -Povesteste-mi, a zis cel mare.
    -Pai, a explicat calugarul ratacitor, intai am ridicat un deget, reprezentandu-l pe Buddha, cel iluminat. Iar el a ridicat doua degete, insemnand Buddha si invatatura sa. Eu am ridicat trei degete, reprezentandu-i pe Buddha, invatatura sa si adeptii sai, traind viata cea armonioasa. Atunci si-a scuturat pumnul catre mine, aratand ca toate trei provin din aceeasi sursa. Astfel a invins, si n-am dreptul sa raman aici.
    Si cu asta, calugarul ratacitor a plecat.
   -Unde-i ala? a intrebat mezinul, dand buzna in camera fratelui mai mare. 
   -Am inteles ca ai castigat duelul.
   -Castigat pe naiba! O sa-i tabacesc pielea!
   -Povesteste-mi subiectul dezbaterii, i-a cerut fratele mai mare.
   -Pai, de indata ce m-a vazut a ridicat un deget si m-a insultat, dand de-nteles ca n-am decat un singur ochi. Intrucat era strain, mi-am zis sa fiu politicos, si am ridicat doua degete, felicitandu-l ca are doi ochi. Apoi ticalosul ala necioplit a ridicat trei degete, cum ca impreuna n-avem decat trei ochi. Asa ca mi-am iesit din fire si am dat sa-l pocnesc, dar a fugit, si asa s-a ispravit!

Trist dar adevarat

Oamenii acestor timpuri moderne au devenit extrem de grosolani:parfumul prieteniei si mireasma sinceritatii au disparut cu totul. Multimile supraincarcate de impozite gem. Toata lumea are probleme, ni se datoreaza si datoram; suntem dati in judecata si nu avem cu ce plati; preocuparile distrug creierele, nimeni nu traieste linistit. Birocratii cu plinatatea fericirii in burta lor si cu o tigara buna in gura, pe care se sprijina psihologic, joaca jonglerii politice cu mintea, fara sa le pese catusi de putin de durerea popoarelor. Nimeni nu este fericit in aceste timpuri si cu atat mai mult clasa mijlocie, caci se afla intre ciocan si nicovala. Bogati si saraci, credinciosi si necredinciosi, comercianti si cersetori, pantofari si tinichigii traiesc pentru ca trebuie sa traiasca, isi ineaca necazurile in vin si termina prin a deveni consumatori de droguri ca sa scape de ei insisi.

Vidul

Un tanar invatacel, a trecut de la un maestru la altul. A ajuns si la Dokuon din Shookoku.
Ravnind sa arate nivelul la care ajunsese, a zis:
- La urma urmei, mintea, Buddha si fiintele simtitoare nu exista. Adevarata natura a fenomenelor este vidul. Nu exista intelegere, amagire, intelept, mediocru. Nu exista daruire si nu este nimic de primit.
Dokuon, care fuma linistit, n-a zis nimic. Apoi, pe neasteptate, l-a pocnit  in cap pe tanarul invatacel cu pipa de bambus. Tanarul s-a maniat cumplit.
-Daca nu exista nimic, a intrebat Dokuon, de unde a venit mania asta?






Simte cosmosul ca o prezenta translucida vesnic traitoare...

Parabola

  Un barbat care mergea pe o campie a dat peste un leu furios. 
A luat-o la fuga, cu leul pe urmele lui. Ajungand la o prapastie, s-a prins de radacina unei liane salbatice si s-a lasat sa atarne peste margine. Deasupra lui, leul privea fix la bietul om. Tremurand, barbatul s-a uitat in jos, unde, departe de tot, alt leu astepta sa-l insface. Doar liana il mai suspenda.
   Doi soareci, unul alb si unul negru, au inceput sa rontaie putin cate putin liana. Barbatul a vazut aproape de el o fraga minunata. Tinandu-se de liana cu o mana, cu cealalta a cules fraga. Doamne , ca buna mai era!


                                                  Cand cerul este strabatut de fulger
                                                  Ce admirabil este cel care nu gandeste
                                                  Viata curge.




                                  La scurt timp dupa zorii zilei 
                                  Se lasa noaptea.
                                   Viata este la fel de trecatoare ca si roua.
                                    Fara sa-i pese, 
                                  Splendoarea diminetii
                                  Continua sa infloreasca, 
                                  Traindu-si intens scurta sa viata.

Omul

Exista un proverb chinezesc care spune ca oamenii se nasc infiniti, dar foarte putini dintre ei mor la fel. Marea majoritate mor intr-o stare de limitare. Si totusi, cand s-au nascut erau intr-o stare de existenta pura. In schimb cand mor nu sunt decat, ingineri, doctori,  politicieni, etc.. Oamenii se nasc cu o infinitate de posibilitati, au deschise o infinitate de alternative, ar fi putut deveni orice. Din pacate omul isi alege constient sau inconstient ce vrea sa devina, profesor de matematica de exemplu, un expert sau un specialist. Existenta lui nu a ramas deschisa, a devenit din ce in ce mai limitata, mai rigida. Omul a ajuns precum un tunel care devine din ce in ce mai ingust pe masura ce te adancesti in el. Cand s-a nascut, era precum cerul deschis; in scurt timp a intrat insa in tunel si nu a mai iesit niciodata din el. Tunelul poate fi numit si egoul care se identifica cu functia sa.
  Este o insulta sa crezi despre un om ca este un simplu functionar. Este degradant sa crezi despre tine una ca asta! Omul este un zeu. Orice statut inferior celui de zeu, este o mojicie pentru el. Cand spun ca omul este un zeu, ma refer la faptul ca posibilitatile lui sunt infinite, ca potentialul sau este nelimitat. Nimeni nu incearca sa-si realizeze acest potential tocmai pentru ca este infinit, nelimitat, precum universul. Nici o eternitate nu i-ar fi de ajuns pentru a-si epuiza complet potentialul. Asta inseama ca omul este un zeu: potentialul sau este nelimitat.