A luat-o la fuga, cu leul pe urmele lui. Ajungand la o prapastie, s-a prins de radacina unei liane salbatice si s-a lasat sa atarne peste margine. Deasupra lui, leul privea fix la bietul om. Tremurand, barbatul s-a uitat in jos, unde, departe de tot, alt leu astepta sa-l insface. Doar liana il mai suspenda.
Doi soareci, unul alb si unul negru, au inceput sa rontaie putin cate putin liana. Barbatul a vazut aproape de el o fraga minunata. Tinandu-se de liana cu o mana, cu cealalta a cules fraga. Doamne , ca buna mai era!
Cand cerul este strabatut de fulger
Ce admirabil este cel care nu gandeste
Viata curge.
La scurt timp dupa zorii zilei
Se lasa noaptea.
Viata este la fel de trecatoare ca si roua.
Fara sa-i pese,
Splendoarea diminetii
Continua sa infloreasca,
Traindu-si intens scurta sa viata.
aye, carpe diem!
RăspundețiȘtergereminunat ;-)
Minunată pildă! Aşa este viaţa: suspendaţi între necesitate şi durere, mai gasim totuşi timp pentru a gusta ceea ce are de oferit. Sau, ar trebui...
RăspundețiȘtergereCalea cea mare nu are porti, mii de drumuri trec prin ea. Cel ce trece prin asa zisa poarta, umbla liber intre cer si pamant.
RăspundețiȘtergereuau interesant
RăspundețiȘtergeree interesant
RăspundețiȘtergereîmi place
RăspundețiȘtergere