Zen






Un intelept indian avea reputatia ca prefera tacerea oricarui gen de invatatura. Locuitorii unui orasel l-au invitat, hotarati sa-i dezlege limba. Iar inteleptul a acceptat sa-i intalneasca.

In prima zi, pus in fata a o suta de ascultatori, inteleptul i-a intrebat:
- Stiti despre ce o sa va vorbesc?
- Nu, au raspuns ei.
- In cazul asta, n-o sa va spun nimic. Sunteti prea tolomaci. Nu vad despre ce as putea vorbi cu voi.
Si a plecat.

Ascultatorii, dezamagiti, au revenit a doua zi. Inteleptul i-a intrebat din nou:
- Stiti despre ce o sa va vorbesc?
- Da, au raspuns ei.
- Atunci nu am nimic sa va invat. La revedere.
Si iar a plecat.

Fara sa se recunoasca invinsi, ascultatorii au vorbit intre ei si a treia zi s-au intors, hotarati sa-l prinda in capcana pe adeptul tacerii.
Acesta i-a intrebat:
- Stiti despre ce o sa va vorbesc?
- Unii stiu, altii nu.
- In cazul asta, cei care stiu sa le spuna si celor care nu stiu.

Si inteleptul a plecat, pentru totdeauna.





- Spune-mi un singur efect practic, concret, al spiritualităţii, i s-a adresat scepticul, gata de o dispută filosofică.
- Iată unul, i-a răspuns Maestrul. Când cineva te insultă, îţi poţi ridica spiritul la o înălţime la care insulta nu mai poate ajunge.





Discipolii meditau asupra unui dicton al lui Lao Tze: „Cei care cunosc, nu spun. Cei care spun, nu cunosc.”
Când maestrul a intrat, ei l-au întrebat ce semnificaţie au aceste cuvinte.
Maestrul i-a întrebat: „Care dintre voi cunoaşte parfumul trandafirilor?”
Toţi au ridicat mâna.
Apoi le-a spus: „Exprimaţi-l în cuvinte!”
Toţi au rămas tăcuţi.








Un miriapod trecea pe o cărare, cu cele 100 de picioare ale sale mişcându-se într-o sincronicitate perfectă. O broască râioasă l-a privit minunându-se: “Cum reuşeşti să îţi coordonezi atât de bine picioarele? Pe care dintre ele îl mişti primul?”
Miriapodul s-a oprit să se gândească şi de atunci nu mai ştie cum să meargă.






Un nobil i-a cerut lui Takuan, un învăţător de Zen, să-i sugereze cum să-şi petreacă timpul. Zilele i se păreau foarte lungi pe când îşi îndeplinea slujba şi şedea ţeapăn, primind omagiile celorlalţi.
Takuan a scris opt hieroglife chinezeşti şi i le-a înmânat:
“Ziua cea de azi nu va mai fi vreodată.
Preţul clipei este cât o nestemată.”







Un scriitor american a publicat o "Autobiografie în cinci capitole scurte". O reproducem:
Capitolul 1 
Ma plimb pe strada.
In mijlocul trotuarului este o groapa adanca.
Cad în ea.
Sunt pierdut... Sunt neputincios.
Nu e greseala mea.
Imi va trebui mult ca sa pot iesi afara din ea.
Capitolul II 
Ma plimb pe aceeasi strada.
In mijlocul trotuarului este o groapa adanca.
Ma fac ca n-o vad.
Cad în ea din nou.
Nu-mi vine sa cred ca ma aflu din nou în acelasi loc, dar nu e vina mea.
Imi va trebui înca mult timp ca sa ies afara.
Capitolul III 
Ma plimb pe aceeasi strada. In mijlocul trotuarului este o groapa adanca. 0 vad ca este acolo.
Cu toate acestea cad în ea... este un obicei deja. Ochii îmi sunt deschisi. Stiu unde ma aflu. Este greseala mea. Ies afara imediat.
Capltolul IV 
Ma plimb pe aceeasi strada.
In mijlocul trotuarului este o groapa adanca.
O ocolesc.
Capitolul V 
Ma plimb pe alta strada. 



Impăratul care era un devot buddhist, invită un mare maestru zen la palat pentru a-i pune întrebări despre buddhism.
-Care este adevărul ultim în sfânta doctrină buddhistă? întrebă împăratul.
Un gol vast ... şi nici urmă de sfinţenie, răspunse maestrul.
Dacă nu există sfinţenie, întrebă împăratul, atunci cine sau ce eşti tu?
Nu ştiu, răspunse maestrul.







Un maestru zen în călătoria sa se opri la un templu. Cum era foarte frig, ca să nu moară congelat, luă o statuie de lemn a lui Buddha si făcu foc cu ea.
Preotul templului trezit de lumina flăcărilor fugi in grabă să vadă ce s-a întâmplat crezând că este vorba de un incendiu. Când constată ce se întâmplă, bulversat de sacrilegiu strigă:
-Ce ai făcut? Ai ars trupul lui Buddha!
-Maestrul luă un baston şi începu să caute prin jar.
-Acum ce faci? îl întrebă preotul.
-Caut oasele lui Buddha
-Care oase? Nu vezi că e o statuie de lemn?
-Ahh, păi atunci mai adu-mi un Buddha să pun pe foc.






  Maestru este intrebat odata: cine-i mai mare, Buddha sau Hristos!!
  Maestrul raspunde:
-Nici-unul!!
  Cei ce l-au intrebat astfel , sar consternati:
-Cum asa?!!
  Maestrul raspunde:
-Unul este statuie, altul icoana!







Maestrul este intrebat odata:
- Ce rol are sex-ul in viata noastra?
raspunsul vine la fel de spontan:
- Ce rol mai are sex-ul dupa ce nu mai esti in viata!!

   





Doi calugari zen, discutau intre ei: daca mori tu primu, sa vii in visul meu, si sa-mi spui cum e "dincolo"

La un moment dat moare unul dintre cei doi, celalalt il inmormanteaza, si la o saptamana il viseaza
pe fratele sau de Cale; uimit il intreaba foarte curios :
-Ei, cum este "dincolo"!?"
Celalat, ii raspunde imediat :
-E Altfel.




Un începător de curând primit la mănăstire, îl întrebă pe maestrul Chao-chou:
- Te rog explică-mi ce trebuie să fac pentru a atinge iluminarea?
- Ai mâncat supa?
- Da
- Atunci spală blidul.





Imparatul îl întrebă pe maestrul Gudo:
-Ce se întâmplă cu un om iluminat după moarte?
-De unde să ştiu? replică Gudo.
-Pentru că tu eşti un maestru, spuse împăratul.
-Da imparate, răspunse Gudo, dar nu unul mort.







Maestrul plangea intr-o seara.
Este intrebat, care este semnificatia acestui gest.
Raspunsul vine de-o data :
-Plang fiindca sunt Viu!






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu