Rasaritul

E complicat...eu nu mai plec de aici  pana nu-mi invat rolul. Am plecat deja de prea multe ori fara a invata nimic.... 


Cica Buddha, intr-una dintre multele sale reincarnari, dinainte de a deveni iluminat, vazand in jungla prin care umbla o leoaica infometata care avea puisori, si-a oferit spontan propriul trup drept hrana leoaicei si puilor ei.




Multa vreme am ironizat in stanga si-n dreapta. Am ironizat si pe Dumnezeu si pe Diavol. Tarziu mi-am dat seama ca de fapt ma ironizam pe mine si-mi varsam cu nerusinare frustrarile pe cei din jur. Bineinteles cei din jur nu aveau nici o vina. Ego-ul meu se credea chiar Dumnezeu la un moment dat. Altadata era insusi  Diavolul. Ce mai, ego-ul meu era cel mai tare din parcare, dar si suferinta pe masura. 


Cand ignori ceva, asta nu inseamna ca nu exista.... Totul exista. Daca nu ar fi fost nu s-ar fi povestit. Tot ce nascoceste mintea omeneasca, deja exista in planul mental, reflectandu-se in realitatea materiala imediata. 


 Cititorule, vezi aparentele din spatele aparentelor? 


 Narcis nu a mai plecat din fata lacului. S-a indragosttit de o iluzie. De o simpla reflexie.  Daca te privesti pe tine reflectat in oglinda lacului si te identifici, esti pierdut. Tu nu esti imaginea reflectata, nici oglinda lacului, nici lacul. Tu esti cel care priveste lacul in ansamblu, ci nu trista reflexie. Tu esti toata acea situatie.


De ce singuri oameni care gasesc ceea ce cauta in viata, sunt cei care cauta greseli? 


Cu mintea niciodata nu vom gasi adevarul. A rationaliza despre adevar, este pierdere de timp si spatiu.  Daca timpul  nu exista, tot ce exista este doar un cerc in care ne vom invarti etern. 


Daca constiinta ta este cat un bob de mazare, adevarul detinut de tine, exact atat va fi. In schimb, daca constiinta ta este cat un munte, de acolo din varf, vei avea alta perspectiva. Dar pentru a urca, este necesar sa privesti vertical, ci nu orizontal. 


Rasaritul iti este mai aproape decat apusul? 

Gandesc, deci exist!

Te-ai gandit vreodata ca in acest moment te afli intr-un vis pe care-l poti controla dupa bunul plac?

 Acei zei de care amintea Homer, multele vestigii pe care noi cu tehnologia actuala nu suntem in stare sa le ridicam, ma fac sa-mi ridic la randul meu mari semne de intrebare. Mai cred ca daca omul nu era cumva ajutat, nici pana in ziua de azi nu descoperea focul, asa cum poporului aztec, nici prin gand nu-i  trecea sa inventeze roata. Un alt aspect  consta in ceea ce priveste dinozaurii care au fost lasati liberi sa se dezvolte milioane de ani, pana in momentul in care s-a hotarat sa dispara aceasta specie pentru ca nu facea decat sa evolueze in material. Personal consider ca planeta albastra este un mic laborator genetic din aceasta parte a galaxiei, unde urmam reguli parca stabilite cu precadere de catre cineva. Si probabilitatea ca celula primordiala sa apara din senin, imi pare controversata, parca mai mult ma atrage ideea ca a aparut datorita unui fulger. 

V-ati gandit vreaodata ca cea mai nemiloasa temnita este propria minte, ca cei mai inversunati dusmani ne sunt propriile ganduri, ca boala de care ne moare sufletul este propriul orgoliu, ca iadul cel mai intunecat zace in asteptarile pe care le avem de la cei dragi, ca frigul cel mai adanc se naste din incapacitatea de a iubi neconditionat? 

A face este o functie a corpului. A fi este o functie a sufletului. 

Cea mai mare parte a lucrurilor asa-zis rele care se intampla in vietile oamenilor sunt cauzate de inconstienta. Ele se creeaza singure sau, mai bine-zis, sunt create de sinele fals. Cand esti total constient, in viata ta nu se mai produc evenimente dramatice. Sinele fals este mintea nesupravegheata care iti conduce viata atunci cand nu esti prezent sub forma constiintei treze, ca martor tacut. Cei mai multi oameni isi iubesc drama vietii lor. Chiar si cautarea-de obicei fara suces-a unui raspuns, a unei solutii sau a unui mod de vindecare devine o parte din ea. Si lucru de care se tem si se impotrivesc cel mai mult este sfarsitul dramei proprii. Cand vei trai intr-o deplina acceptare a ceea ce este , ai pus capat dramelor din viata ta. 

....sa inceteze totul intr-un mod sublim. 

Absolutul

Adevarul este o iluzie. La fel si minciuna. De fapt, totul e o iluzie... intr-adevar, totul e o iluzie unanim acceptata. 

Orice lucru bun, fara de masura devine rau... 

Pentru numele Lui Dumnezeu, este necesar sa spunem NU fricii, o data pentru todeauna ! 

Am ales sa-mi iubesc aproapele ca pe mine insumi, indiferent de e bun sau rau. 

Ce faci cand cel lovit peste un obraz iti intoarce al doilea obraz? 

Uneori ne indepartam atat de mult de esenta, incat ne intoarcem chiar impotriva ei... 

Exista legea evolutiei si legea involutiei. Este aplicabila in orice sistem. Dupa ce urci urmeaza coborarea. Dupa ce cobori este necesara urcarea. Altfel nu exista miscare si implicit vibratia numita viata dispare.

Uneori ...ma minunez de tot ce vad in jurul meu. 

Absolutul este fiinta tuturor fiintelor. El este cea ce este, ceea ce todeauna a fost si ceea ce vesnic va fi. El se exprima ca Miscare si Repaos Abstracte Absolute. El este cauza spiritului si a Materiei, dar nu este nici unul nici cealalta. Absolutul este dincolo de Minte, aceasta nu-l poate intelege de aceea ne revine sa intuim natura sa. Absolutul este dincolo de viata conditionata. Absolutul nu este un Zeu si nici un individ Divin sau uman; ar fi absurd sa se dea forma la ceea ce nu are forma; ar fi o absurditate a incerca sa antropomorfizam Spatiul. In mod cert Absolutul este Spatiul Abstract Neconditionat si Etern, cu mult dincolo de zei si de oameni.

Iubirea e totul?

Ignoranta, dependenta si aversiunea sunt minunatele podoabe ale acestei realitati. 

Fiecare om se crede cel mai om dintre oameni. Daca-i spui ca orgoliul, amorul propriu, egocentrismul il domina intr-un mod evident, raspunde printr-o furie isterica, indrumandu-te spre balamuc...

Tu pentru a ajunge sa crezi in ceea ce crezi in acest moment, ai crezut si in bazme, sunt sigur ca nu ma insel. Sunt inca multi care inca au nevoie sa creada si in basme. Si da, totul e bine sa fie facut treptat! 

De fapt ce-ti place mai mult? Ziua sau noaptea? Soarele sau luna? Care dintre acestea te inspira in mod profund? 

Cred, atat cat pot, ca se poate iesi din aceasta sucesiune, spre o alta lume fara de contrarii...Undeva unde sa nu existe nici noapte, nici zi, nici alb, nici negru, fara de timp si spatiu... 

Fiecare crede in ceva. Fara acel ceva, totul s-ar narui. Suntem in stare sa facem precum pasarea Phoenix? 

Uneori, simt cum un mic dracusor, pervers, ma trage de maneca si ma indeamna sa nu mai fac pe desteptul,  sa cedez si sa ma balcesc, in patul lui Procust, cu neobrazarea si cu nesimtirea laolalta.

Ce faci cand totul este ca si cum nu ar fi? 

Fiecare univers isi are propriile legi. Fiecare om este un univers. Fiecare om isi are propriile legi si propria realitate. Fiecare celula din om poate reprezenta o galaxie. Fiecare atom dintr-o celula poate reprezenta un sistem solar. Fiecare asa zis sistem solar, poate contine un asa zis pamant si acest asa zis pamant poate detine asa zisi oameni...

Ne pierdem atat de mult in lucruri marunte, identificandu-ne cu orice prostie efemera. Ne luam rolurile atat de in serios, incat murim in noi insine definitiv, ratacind  inconstienti cu o multime de masti pe fata, cicluri si cicluri de-a randul...

Si totusi complexitatea acestei realitati ciudate te face sa te tot intrebi la infinit...  iubirea e totul?

Corbul

Era o data un corb batran, sa fi tot avut vreo 99 de ani. Statea pe  creanga  unui copac, fara nici un chef de zbor. Ii cam era foame, dar nu avea energia necesara de a face ceva in acest sens. Of, batranete haine grele, gandea el, in timp ce matele-i ghiortaiau intr-un mod nu tocmai placut. "Si prin cate nu a trecut el in toata aceasta lunga viata"…. Ce mai conteaza insa, ar fi bine sa-si falfaie aripile si sa porneasca dupa un bob, ceva, altfel ziua de maine va fi ceva foarte indepartat. Filosofia e pentru oameni nu pentru corbi, gandi el, lundu-si zborul spre alte meleaguri mai bogate in boabe si grane...

Abisul

 
Jon era un om curajos, un cautator inversunat de aventuri. Ii placea miscarea in aer liber. Alpinismul era viata lui. Se catara in creierul celor mai inalti  munti, aventurandu-se in locurile dificile si neumblate de nimeni. Cauta intodeauna sa exploreze teritorii virgine si pleca de fiecare data singur in calatoriile sale. 
   
   Era o iarna geroasa, zapada era bogata, exact cum prefera Jon. Calatoria pe care vroia s-o faca, avea tot ce trebuia; zapada, pericol, conditii extreme. Era perfect. Jon pleca de dimineata bucuros ca incepe o noua aventura. Adrenalina alerga prin sangele lui Jon. 

   Mai avea putin si ajungea pe piscul cel mai inalt din toate calatoriile lui. Mai avea de trecut o prapastie si urma accensiunea pe varful cel mai inalt al lumii. Deja era noapte. Jon era obosit. In haul in care trebuia sa coboare pentru a-si atinge scopul,  predomina o bezna profunda, stranie. Lui Jon nici nu-i trecea prin cap sa renunte la aceasta calatorie. In cateva ore urma sa fie on the top!
   Jon a  pornit coborarea in abis.. Prapastia era extrem de adanca. La un moment dat ceva s-a intamplat. Franghia de siguranta s-a rupt si Jon se izbi cu putere de stanca inghetata si rece. Lesina. Bezna era completa.
   Dupa un timp, Jon isi recapata constiinta de sine. Analiza rapid situatia. Nu prea era roz. Atarna intr-o singura franghie si sub el se casca abisul intunecat, asteptand parca sa-l inghita.  Era un ger cumplit. Intrase deja in hipotermie. 
   -Doamne, Dumnezeule, daca existi cu adevarat ajuta-ma!!!
   Indata auzi o voce nepamanteana:
   -Jon, daca crezi cu adevarat in mine, taie-ti franghia care inca te sustine. Astfel vei ramane in viata.
Jon, un om curajos si rational, gandi in sinea lui ca hipotermia a inceput sa-i afecteze creierul. Mintea deja ii joaca feste. Cum o sa-si taie singura legatura cu viata. Era sinucidere curata. Ii era imposibil sa faca asta.
   
   Dupa indelungi cautari, echipele de salvare l-au gasit pe Jon. Nu le venea sa creada ochilor...curajosul alpinist atarna de o franghie, inghetat si fara de viata. Sub el, la doi metri distanta, se gasea sfarsitul abisului.


Tu esti atasat de franghie cititorule?

Idei

As vrea sa vad Pamantul de pe Luna si Luna de pe Marte... 

Totul este energie. Totul se misca. Nimic nu stagneaza... O piatra, desi spui ca sta, la nivel subatomic se misca.

 Tu cititorule, cand ti-ai “sters” ultima oara ochelarii??? 

Realitatea imediata este exact reflexia noastra in oglinda.

Lumea s-a umplut de oameni saraci datorita milei exagerate.

  

Culeg roadele propriilor actiuni.

Contopindu-ma cu totul!!! Doar astfel imi pot gasi adevaratul sens... 

Ce este Frumusetea? Ce este Bunatatea? Ce este Dreptatea? La astfel de intrebari ar trebui gasite raspunsuri concrete.

Vreau sa traiesc intr-una dintre cele mai minunate lumi posibile... 

Am ales sa exist, doar sa exist...fara a fi neaparat ceva anume.