poveste zen

-

Era odata o insula unde traiau toate sentimentele umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea si altele.

Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in curand, asa ca si-au pregatit navele si au plecat. Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment. Cand insula a inceput sa se scufunde, Iubirea a hotarat sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca luxoasa si Iubirea i-a zis:
-Bogatie, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine

Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
-Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.
Iubirea a rugat mai apoi Tristetea, care trecea pe langa ea:
-Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
-Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura…

Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu a auzit ca o striga.

Dintr-o data o voce a strigat:
-Vino, Iubire, te iau cu mine!

Era un batran cel care vorbise. Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat a uitat sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au sosit pe tarm, batranul a plecat.

Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora si a intrebat Cunoasterea:
-Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?
-Era Timpul…

-Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:

-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea...

Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:
-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea ..

Casa din interiorul nostru.

De cele mai multe ori , cand suntem pusi in situatia de a merge intr-un loc, intr-o vacanta , ne alegem cu atentie destinatia, incercand sa stabilim cu mare atentie detaliile pentru a avea un concediu de vis.

In alte circumstante , cand ne cautam o locuinta luam in calcul toate criteriile pentru a gasi acel loc in care sa ne simtim ca acasa. De asemenea il decoram,il zugravim ,il utilam, il aranjam dupa gustul nostru fiind convinsi, ca , odata terminat, acel loc ne va oferi confortul de care avem nevoie si pe care tot il cautam.

Si totusi, facem unele sacrificii pentru a ne gasi un loc permanent, temporar, sau uneori timp de o vacanta sa ne simtim minunat, sa gasim acel loc in care sa ne simtim ca si acasa. In schimb acest lucru dureaza putin deoarece fie concediul se termina, fie se muta vecini galagiosi, fie locuinta nu e asa confortabila precum ne-am imaginat si suntem necajiti pe noi ca nu am ales bine, sau altii sun vinovati ca nu ne-au iesit lucrurile asa cum am planuit.

Astfel tot fiind asa preocupati de lucrurile inconjuratoare uitam ceva esential, ca nu putem sa ne simtim ca si acasa , daca nu am ajuns acasa, ca ne tot ocupam cu lucrurile exterioare incercand sa le modelam pentru a raspunde unor criterii impuse de noi, imaginare de altfel, in schimb uitam se ne ocupam de noi insine, sa ne regasim drumul catre interiorul nostru , catre acasa.

Trebuie sa ajungem la ”casa”” din interiorul nostru, sa o gasim, sa o intelegem , sa o reparam, sa o restauram si de ce nu sa o remodelam pentru a ne simti bine si a fi multumiti de tot ceea ce ne inconjoara.

Buddha

Cand Buddha a atins realizarea, cineva l-a intrebat:

-Ce ai realizat?

-Nimic, absolut nimic, a ras Buddha. De fapt, am pierdut ceva. Singurul lucru pe care l-am realizat este nimicul.

Omul i-a spus:

-Bine, dar noi am crezut intodeauna ca un iluminat realizeaza ceva.

Buddha i-a raspuns:

-Absolut gresit. Eu am pierdut ceva: am pierdut obiceiul de a suferi. De obtinut, nu am obtinut nimic, caci tot ce as fi putut obtine a existat dintodeauna in mine. De aceea, ma amuz acum copios,caci intreaga situatie e ridicola. De ce nu mi-am dat seama pana acum? Iluminarea a fost tot timpul in mine. Cum a fost posibil sa o ratez? De fapt, cum am putut uita de ea?

Bine vs. rau

Traim intr-o lume duala, condusa de polaritatea bine – rau; de mici invatam cum functioneaza ea, ce avem voie sa facem si ce nu, fara a ni se explica si fara a intelege “de ce?” .Ce inseamna bine si ce inseamna rau?. Combatem efectul fara a intelege cauza; deoarece tot ce stim e ca rezultatul trebuie sa fie unul bun, ne modelam comportamentul pentru a-l obtine fara a intelege ceea ce il provoaca.

Si totusi uneori desi ajungem sa avem un rezultat considerat rau , mai tarziu constatam ca ceea ce a fost la un moment considerat rau poate duce la rezultate mai bune mai tarziu.

Astfel ajungem sa ne intrebam ce se intampla ...

Ne apar din ce in ce mai multe intrebari....

Si astfel totul devine relativ, in functie de momentul si perspectiva din care privesti lucrurile. Astfel raul contine binele si binele contine raul, totul se contopeste.

Luciferul interior

In biblie se spune ca suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, unii sustin ca avem scanteia divina in noi, altii o numesc particula lui Dumnezeu, cu totii privim partea buna, cea care ne hraneste egoul si totusi uitam de acea parte intunecata din noi, parte care oricat am ignora-o, isi face cunoscuta prezenta.

Acea parte intunecata care uneori poarta numele de umbra, alteori de polul negativ , iar uneori de Lucifer.

Asa dupa cum stim moneda are doua parti, indiferent ca ele sunt diferite ca si continut (nu e una mai rea si alta mai buna) sunt totusi parti ale aceleiasi monede.Tot asa se intampla si cu acea parte pozitiva(scinteia divina) si cu cea negativa (Lucifer) sunt parti ale noastre, ele nu sunt una mai buna si alta mai rea, trebuie doar sa le integram pe amandoua , sa devina un intreg.

Astfel Lucifer devine antrenorul nostru psihologic, devine scara pe care puntem urca pentru a ne integra cele doua parti sau acea scara pe care putem cobori, scindandu-ne de noi, de fiinta intr-un final.

El devine cheia intoarcerii noastre in paradis.

Călătoria

Doi călugări plecaseră în călătorie. De trei zile nu întîlniseră decît o femeie bătrînă în pragul colibei sale. Ea le-a oferit puţin orez prăjit, amestecat cu ceai si unt rînced. Aceasta tsampa modesta le fusese oferită cu o zi înainte. Acum le era foame şi frig. Deodată, a început să plouă. Cel mai tînăr dintre călugări se proteja cum putea mai bine cu o parte a veşmîntului său lung. Cel mai în vîrstă mergea mai departe în tăcere. La căderea nopţii, la orizont nu se vedea nici un adăpost, nici templu, nici sihăstrie, nici cea mai umilă colibă. Poteca pe care mergeau se pierdea departe în munţi. Tînărul novice nu mai rezistă. El nu cunoştea ţinta acelei călătorii interminabile. „Templul zen nu poate să fie departe, îşi zicea el. Mi se pare că ne apropiem de Kamakura. Dar oare aceasta este destinaţia noastră?” Încălcînd cerinţa strictă de a păstra tăcerea, a îndrăznit să-l întrebe pe călugărul în vîrstă, care mergea cu un pas egal:

- Maestre, unde mergem?

- Am ajuns, a răspuns maestrul.

- Vrei să spui că popasul e aproape? a insistat tînărul călugăr.

- Aici, acum. Am ajuns.

Novicele, înspăimîntat, s-a uitat la poteca plină de pietre care se pierdea în ceaţă. În depărtare, piscurile munţilor dispăreau deja în noapte. Îi era frică, frig şi foame. Şi, brusc, într-o străfulgerare, a înţeles. Şi-a amintit de cuvintele care îi fuseseră repetate deseori la mînăstire: „Zenul este un drum care duce… În fiecare pas făcut pe acest drum se află eternitatea. În prezent se cuibăresc viaţa, oaza, infinitul.”

Trăiesc prezentul, trecutul a zburat, viitorul este un vis; doar prezentul este.

Nodul Gordian

...atata timp cat nu stim exact ce este bunul sau ce este raul , vom fi tot timpul in plimbare pe aleile spre iad, fara de constiinta acestui fapt. Cand cineva devine constient unde se afla si de ce se afla acolo, implicit va face diferenta intre bun si rau. Depaseste astfel dualitatea acestei lumi, fiind deasupra raului sau binelui...

Dumnezeu e totul si nu este acolo sau dincolo pentru a iubi sau a fi iubit. De aceea spuneam ca pana nu ne abandonam in totalitate ei, iubirea va fi inteleasa in diverse feluri. In acelasi timp, pana nu este experimentata in toata manifestarea ei, pasii nostri, spre iubirea absoluta, vor fi marunti si multi.

Cred ca in momentul in care reusesti sa desfaci nodul gordian cu propriile forte, esti dincolo de posesiuni. Daca as fi in fata acelui nod, in mod sigur nu l-as taia cu sabia...mai de graba voi incerca sa inteleg profunda complicatie si intelegand asta, se va desface singur.


oricine pricepe adevarul dintai
ar trebui sa priceapa adevarul suprem.
ultimul si primul
nu sunt oare aceleasi?