Omul

Exista un proverb chinezesc care spune ca oamenii se nasc infiniti, dar foarte putini dintre ei mor la fel. Marea majoritate mor intr-o stare de limitare. Si totusi, cand s-au nascut erau intr-o stare de existenta pura. In schimb cand mor nu sunt decat, ingineri, doctori,  politicieni, etc.. Oamenii se nasc cu o infinitate de posibilitati, au deschise o infinitate de alternative, ar fi putut deveni orice. Din pacate omul isi alege constient sau inconstient ce vrea sa devina, profesor de matematica de exemplu, un expert sau un specialist. Existenta lui nu a ramas deschisa, a devenit din ce in ce mai limitata, mai rigida. Omul a ajuns precum un tunel care devine din ce in ce mai ingust pe masura ce te adancesti in el. Cand s-a nascut, era precum cerul deschis; in scurt timp a intrat insa in tunel si nu a mai iesit niciodata din el. Tunelul poate fi numit si egoul care se identifica cu functia sa.
  Este o insulta sa crezi despre un om ca este un simplu functionar. Este degradant sa crezi despre tine una ca asta! Omul este un zeu. Orice statut inferior celui de zeu, este o mojicie pentru el. Cand spun ca omul este un zeu, ma refer la faptul ca posibilitatile lui sunt infinite, ca potentialul sau este nelimitat. Nimeni nu incearca sa-si realizeze acest potential tocmai pentru ca este infinit, nelimitat, precum universul. Nici o eternitate nu i-ar fi de ajuns pentru a-si epuiza complet potentialul. Asta inseama ca omul este un zeu: potentialul sau este nelimitat.

Creierul

      Creierul uman este impartit in doua emisfere. Cercetarile stiintifice moderne au scos la iveala foarte multe lucruri despre felul in care functioneaza acestea. Ele au demonstrat ca emisfera cerebrala dreapta functioneaza complet diferit fata de cea stanga. Emisfera stanga a creierului este activata de ratiune; ea este logica, prozaica, agresiva, ambitioasa. Este insusi sediul egoului. Este masculina, yang, extrem de violenta. Ei ii corespund matematiaca, actiunea, analiza, secventialitatea, masculinitatea, timpul, agresivitatea, munca, etc...
      Cele doua emisfere sunt legate intre ele printr-o punte foarte fragila, care permite insa trecerea de la una la cealalta. Chiar si respiratia se schimba cu aceste tranzitii. Uneori, noi respiram prin nara stanga, iar alteori pe cea dreapta. Atunci cand respiram prin nara dreapta, se activeaza emisfera stanga(narile si emisferele cerebrale sunt legate incrucisat). Atunci cand respiram pe nara stanga, se activeaza emisfera dreapta.
    Mana stanga este conectata la emisfera dreapta, iar mana dreapta la emisfera stanga. Multi parinti isi forteaza copii sa scrie cu mana dreapta, chiar daca sesizeaza ca acestia au o predilectie pentru a scrie cu stanga. De ce fac asta? Este ca si cum a scrie cu mana dreapta e corect si a scrie cu mana stanga e gresit.In realitate, parintii isi dau instinctiv seama ca in cazul in care copilul lor va continua sa scrie cu mana stanga, el isi va activa emisfera dreapta, care nu corespunde societatii in care traim cu totii. Copilul va tinde astfel sa fie mai poetic, mai imaginativ, sa viseze mai mult, sa devina pictor, dansator, cantaret, muzician, dar nu va fi niciodata foarte bun la matematica sau la stiintele exacte. El nu va putea deveni inginer sau om de stiinta, un general, un criminal, un politician. Pentru toti acesti oameni, mana stanga este periculoasa. Ei au nevoie de dreptaci. Istoria este scrisa de dreptaci ..De aceea , stangacii trebuie sa se transforme, sa devina si ei dreptaci, pentru a-si anihila astfel latura imaginativa, feminina, lipsita de ego. Un stangaci este intodeauna mai deschis, mai gingas, mai receptiv. Astfel parintii prefera sa-si sileasca de mici copiii sa se schimbe...

Batranul intelept

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.
- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.
O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.
Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.
Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.
Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.

Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi: “Schimba lumea”.
Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa. El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.
Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:
- Ce-ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete.
Si disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: “Schimba-i pe ceilalti”.
Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.
El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpe defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa.
Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?
- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse batranul.
Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: „Schimba-te pe tine insuti”.
Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi.
El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau.
Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
- Asa este, spuse batranul.
- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotriva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: “Accepta-te pe tine insuti”.
Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens.
In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale.
Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.
Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce-ai invatat in plus pe acest drum?
- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.
Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria: „Accepta-i pe ceilalti”.
Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.
Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:
- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlalti si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.
Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.
Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: „Accepta lumea”.
Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor. Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa?
Atunci se ivi batranul, care-l intreba:
Ce-ai invatat pe drumul acesta?
- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.
- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti.
Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!
Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.

Karma

Ce inseamna karma? Trecutul nu mai exista. Cum ar putea el sa te mai influenteze in vreun fel? Trecutul nu te poate influenta decat prin forta obisnuintelor tale, la care nu esti dispus sa renunti. Ele provin din trecut, dar tu continui sa le practici inclusiv in aceasta viata. In clipa in care vei inceta sa le mai practici, vei fi eliberat de ele. Omul poate renunta la trecutul sau intr-un singur moment. In momentul prezent.

O mare parte a religiilor sunt foarte avare cand vine vorba de iluminare. Ele o trateaza ca pe o afacere: iti spun ca trebuie sa-ti inchei conturile, sa iti echilibrezi karma negativa printr-o karma buna. Acest proces nu este deloc usor si necesita timp. Drama este ca omul exista de o eternitate, timp in care a facut atat de multe lucruri. I-ar fi imposibil sa le rezolve pe toate. De altfel, in timp ce incearca sa-si rezolve problemele trecutului, el comite noi actiuni si acumuleaza astfel o karma noua, care va genera probleme in viitor. Ori de cate ori mananca sau respira, omul comite acte de violenta. Viata insasi nu poate fi lipsita de violenta, asa ca faptele rele vor continua sa se acumuleze. Este un cerc vicios, din care este imposibil sa iesi.

Omul poate iesi din acest cerc vicios doar in acest moment, caci cercul este generat in intregime de atasamentele lui. Nu karma se cramponeaza de tine, ci tu te cramponezi de ea. Daca renunti la acest atasament...s-a terminat.

Lumea interioara

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.

poveste zen

-

Era odata o insula unde traiau toate sentimentele umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea si altele.

Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in curand, asa ca si-au pregatit navele si au plecat. Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment. Cand insula a inceput sa se scufunde, Iubirea a hotarat sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca luxoasa si Iubirea i-a zis:
-Bogatie, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine

Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
-Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.
Iubirea a rugat mai apoi Tristetea, care trecea pe langa ea:
-Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
-Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura…

Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu a auzit ca o striga.

Dintr-o data o voce a strigat:
-Vino, Iubire, te iau cu mine!

Era un batran cel care vorbise. Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat a uitat sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au sosit pe tarm, batranul a plecat.

Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora si a intrebat Cunoasterea:
-Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?
-Era Timpul…

-Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:

-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea...

Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:
-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea ..

Casa din interiorul nostru.

De cele mai multe ori , cand suntem pusi in situatia de a merge intr-un loc, intr-o vacanta , ne alegem cu atentie destinatia, incercand sa stabilim cu mare atentie detaliile pentru a avea un concediu de vis.

In alte circumstante , cand ne cautam o locuinta luam in calcul toate criteriile pentru a gasi acel loc in care sa ne simtim ca acasa. De asemenea il decoram,il zugravim ,il utilam, il aranjam dupa gustul nostru fiind convinsi, ca , odata terminat, acel loc ne va oferi confortul de care avem nevoie si pe care tot il cautam.

Si totusi, facem unele sacrificii pentru a ne gasi un loc permanent, temporar, sau uneori timp de o vacanta sa ne simtim minunat, sa gasim acel loc in care sa ne simtim ca si acasa. In schimb acest lucru dureaza putin deoarece fie concediul se termina, fie se muta vecini galagiosi, fie locuinta nu e asa confortabila precum ne-am imaginat si suntem necajiti pe noi ca nu am ales bine, sau altii sun vinovati ca nu ne-au iesit lucrurile asa cum am planuit.

Astfel tot fiind asa preocupati de lucrurile inconjuratoare uitam ceva esential, ca nu putem sa ne simtim ca si acasa , daca nu am ajuns acasa, ca ne tot ocupam cu lucrurile exterioare incercand sa le modelam pentru a raspunde unor criterii impuse de noi, imaginare de altfel, in schimb uitam se ne ocupam de noi insine, sa ne regasim drumul catre interiorul nostru , catre acasa.

Trebuie sa ajungem la ”casa”” din interiorul nostru, sa o gasim, sa o intelegem , sa o reparam, sa o restauram si de ce nu sa o remodelam pentru a ne simti bine si a fi multumiti de tot ceea ce ne inconjoara.