luni, 16 mai 2011

Parabola



  Un barbat care mergea pe o campie a dat peste un leu furios. 
A luat-o la fuga, cu leul pe urmele lui. Ajungand la o prapastie, s-a prins de radacina unei liane salbatice si s-a lasat sa atarne peste margine. Deasupra lui, leul privea fix la bietul om. Tremurand, barbatul s-a uitat in jos, unde, departe de tot, alt leu astepta sa-l insface. Doar liana il mai suspenda.
   Doi soareci, unul alb si unul negru, au inceput sa rontaie putin cate putin liana. Barbatul a vazut aproape de el o fraga minunata. Tinandu-se de liana cu o mana, cu cealalta a cules fraga. Doamne , ca buna mai era!


                                                  Cand cerul este strabatut de fulger
                                                  Ce admirabil este cel care nu gandeste
                                                  Viata curge.




                                  La scurt timp dupa zorii zilei 
                                  Se lasa noaptea.
                                   Viata este la fel de trecatoare ca si roua.
                                    Fara sa-i pese, 
                                  Splendoarea diminetii
                                  Continua sa infloreasca, 
                                  Traindu-si intens scurta sa viata.





6 comentarii:

  1. Minunată pildă! Aşa este viaţa: suspendaţi între necesitate şi durere, mai gasim totuşi timp pentru a gusta ceea ce are de oferit. Sau, ar trebui...

    RăspundețiȘtergere
  2. Calea cea mare nu are porti, mii de drumuri trec prin ea. Cel ce trece prin asa zisa poarta, umbla liber intre cer si pamant.

    RăspundețiȘtergere