luni, 22 august 2011

Zbor









Pasarile care dau din aripi, Dumnezeu le iubeste. 


...


Efortul de a gandi seamana cu saparea unui puţ; acesta da la început apa tulbure, apoi ea se limpezeste încetul cu incetul. 


...


Cand vrei sa faci bine cuiva, involuntar poti face altcuiva un rau prin actiunea ta. Tocmai de accea este complicat sa faci bine. Daca stii cum sa treci dincolo de dualitatea binelui si a raului, esti stapanul propriilor actiuni controland circumstantele dupa propria vointa. Astfel poti face un bine absolut.


...


Din punctul meu de vedere ar fi absurd sa credem ca tot ce exista este rodul intamplarii sau ca este lipsit de sens. Nu cred in acel mos batran cu barba alba, insa cred ca exista ceva superior din care noi suntem parte integranta, datoria noastra fiind de a evolua in ceva mai bun, mai nobil, mai pur. 


...


Cand vibrez?
Cand exista acea persoana care sa stie sa atinga in mod armonios bunul din mine....


....




Este cu neputinta ca omul-o fiinta imperfecta, alcatuita din elemente imperfecte- sa poata vorbi despre adevar. Nu trebuie sa uitam ca neadevarul este lucrarea Adevarului.
Atata timp cat nu stim care e adevarul gol golut, fiecare in parte se minte extraordinar de frumos. Toti suntem in aceeasi oala. Fiecare om in parte traieste in propriul miraj. A iesi din miraj rezulta automat parasirea acestei oale in care ne aflam cu toti.Frumos ar fi sa constientizam ca nimeni nu are dreptate si sa ne acceptam asa imperfecti cum suntem, incercand prin intelegere si bunavointa sa evoluam impreuna spre perfectiune. Blamarea celui care este intr-un miraj diferit de al tau, duce la ura si razboi. 


...


Un om se afla intr-un tren fara posibilitatea de a actiona in vreun fel. Cinci oameni sunt legati de calea ferata fara posibilitatea de a evada. Trenul se indreapta cu viteza spre cei cinci oameni imobilizati. Tu ai puterea de a opri trenul. Daca opresti trenul, omul din tren moare si traiesc cei cinci oameni. Daca nu opresti trenul cei cinci oameni mor si omul din tren traieste. Cum actionezi in aceasta situatie? 







15 comentarii:

  1. omul nu e imperfect, oglindeşte doar caracteristici pe care nu le-a integrat. este exact aşa cum trebuie să fie pe scara evoluţiilor sale.
    cât despre tren... depinde ce înţelege fiecare prin moarte. tendinţa normală ar fi să opresc trenul. dar ştii foarte bine că în lumea reală nu e atât de simplu, fractalul incindenţelor întinzându-se infinit într-o direcţie şi în cealaltă. şi decizia de obicei o iau cei care ştiu să se detaşeze şi să privească tot ansamblul, atât cât zborul fiecăruia o permite.
    şi întotdeauna să învăţăm să păşim înainte de a ne lua zborul.
    totul este inter-conectat în moduri pe care nici măcar nu le putem intui cognitiv, e substanţa nevăzută a vidului care ne leagă inextricabil în ecuaţia infinită a iubirii.

    RăspundețiȘtergere
  2. opresc trenul ... si ma rog sa intalnesti cat mai multe persoane care sa te faca sa iti doresti sa fii mai bun ... eu am intalnit una singura .... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ba, eu cred că fiecare dintre noi deține ceva din Adevăr - așa imperfecți cum suntem! Sau poate, doar aceia care dau din aripi, de care spuneai:)

    Și eu cred că nimic nu este rodul întâmplării, ci este fie un efect al acțiunii noastre - bună, sau rea, fie al acțiunii Divine, pe care nu știm să o deosebim întotdeauna, și îi punem eticheta de ”hazard”.

    Apropos de problema ta finală, cred că ar exista două soluții: fie oprești trenul cu orice preț,fiind lucrul cel mai urgent de făcut, știind că Divinitatea nu va lăsa să se întâmple inevitabilul cu acel om; fie, nu faci nimic în plan fizic, dar te rogi și ceri Divinității să găsească o soluție. Paradoxal, ori de câte ori apelăm la Divinitate (sau energie primordială, sau cum vrem să o numim), se găsesc soluții inimaginabile, zise ”miracole”.
    Au fost cazuri de accidente îngrozitoare, în care mașinile s-au făcut praf, și în mod logic nu exista nici o posibilitate de supraviețuire pentru ocupanți; dar ei au scăpat neatinși.Sau, un copil care cade de la etajul nouă, și se oprește în crengile unui pom, scăpând doar cu câteva zgârieturi.


    De fapt, problema trenului este mai profundă:) Avem noi dreptul să sacrificăm pe cei puțini, pentru salvarea celor mulți? Răspunsul este: nu, nu avem voie, pentru că nu știm care este valoarea fiecărui suflet în ochii lui Dumnezeu, și care este misiunea sa. În acest caz, trebuie să renunțăm la a găsi noi soluții, și să Îl rugăm, sau să îi cerem Lui să le găsească. Este un test al mândriei noastre:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu cred ca e un test al mandriei, e doar un act normal, logic, sa salvezi 5 in loc de unul. E precum discutia despre tortura: ce faci torturezi unul criminal si e inuman sa o faci dar ca rezultat previi aruncarea in aer a mii de persoane nevinovate? Sau nu-l torturezi si crapa miile alea fara sens? Exista situatii in care trebuie sa alegi x sau y, nu merge sa o scalzi.

    Si oricum nu exista moarte... dar spune-le asta urmasilor si rudelor celor care se duc pe lumea cealalta.

    RăspundețiȘtergere
  5. Sa mergem mai departe cu imaginatia si sa zicem ca cei cinci oameni sunt: Adolf Hitler, Iosif Vissarionovici Stalin, Napoleon Bonaparte, Saddam Hussein, Vladimir Ilici Lenin.

    Albert Einstein fiind omul din tren.

    RăspundețiȘtergere
  6. toti au drepturi egale

    RăspundețiȘtergere
  7. ok...nu se schimba nimic , tot as opri trenul, cei cinci au invatat pe altii ca consecinte a actiunilor lor: ce este viata, ce este iubirea , ce este important , ce este lumina ,au trezit sufletele a multi oameni care erau adormiti si asa mai departe ,urmarile actiunilor lor nu au produs doar rau ...incearca sa privesti partea pozitiva...cateodata raul este un bine

    RăspundețiȘtergere
  8. dacă cei cinci ar fi în tren atunci l-aş dematerializa atâta timp cât trece peste einstein (o piatră).
    apoi sigur aş încerca să vorbesc cu el ca să începem să scriem continuarea a ceea ce a lăsat scris ca ultimă mărturie a prezenţei lui în lumea fizică: îl am pe dumnezeu în vârful creionului şi nu pot să îl demonstrez. :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Interesanta postarea, ar avea multi de invatat de aici!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ramian, culmea, la argumentul ăsta m-am gândit și eu!:) Dacă omul din tren ar fi un geniu, care ar aduce foloase inimaginabile omenirii, sau un om de spirit, gen Gandhi, sau maica Tereza...

    Oricum, chiar și în acest caz, tot nu am fi îndreptățiți să hotărâm. Problema este foarte complexă. Cei din vechime ar fi chemat un profet, care să le spună care este voia Divinității. Dar astăzi, profeții sunt cam deficitari numeric...:)

    RăspundețiȘtergere
  11. In postul de mai sus, afirmam ca noi oamenii, in staduiul in care ne aflam, inca suntem orbi in ceea ce priveste adevarul. Cand facem o alegere nu poate fi in totalitate buna sau in totalitate rea. Este foarte complicat...

    Multumesc pentru ca participati activ la framantarile mele. :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Am facut niste alegeri care pareau nu tocmai bune in viata mea...insa tocmai din ele au iesit niste chestii care m-au facut sa incep sa ma purific un piculet. Acolo unde este lumina cea mai puternica, e si umbra cea mai densa. Cred ca totul este sa nu-ti mai fie frica de alegerile tale. Bineinteles ca ma gandesc totusi cand fac o alegere, ma duc si meditez sau ma rog, sau practic ceea ce se cheama "the presence of God" in tot ce e in jur, in ziua respectiva. Sa stai si sa asculti linistea si viata. Opreste-te o clipa si asculta. Intuitia e cea care te ajuta sa faci alegeri. Nu mi se pare complicat, e de fapt firesc asa. Nu te mai framanta Ramian, stai linistiiiiiiit...si asculta-ti intuitia. :)

    RăspundețiȘtergere
  13. datoria noastra fiind de a evolua in ceva mai bun, mai nobil, mai pur.

    cred ca am avut si am si eu dorinta si chiar preocuparea de "a evolua in ceva mai bun, mai nobil, mai pur". am socotit si socot ca aceasta evolutie e in interesul meu si ca deci nu e o datorie. adopt, si aplic aceste precepte, atat cat imi permite egoul si cat ma duce capul, nu pentru ca sant dator fata de cineva ci din motive estetice, pentru armonie, pentru a ma acorda cu firea... fac acest lucru pentru ca imi place mai mult asa decat invers.
    de ce sa ne simtim datori, vinovati, sa suferim, in procesul de evolutie morala si spirituala?
    nu santem datori si nu santem vinovati fata de nimeni atata timp cat santem cinstiti cu noi insine.
    oricare dintre noi poate spune: eu sant cel ce sant.

    RăspundețiȘtergere
  14. Asa este, nu trebuie sa ne simtim datori, vinovati sau sa suferim pentru ceea ce suntem. Insa pentru a se misca ceva in constiinta noastra ne trebuie un impuls, de orice natura ar fi el. A fi datori fata de constiinta nu este un lucru rau. Egoul ne poate face sa ne credem perfecti asa cum suntem, minunati sau chiar mirobolanti.

    Anonim, desi e greu sa-mi pot auzi inuitia in tot amalgamul de egouri care preumbla prin mine, in momentele de liniste si impacare profunda prind firimituri benefice din acest dar inascut al omului.

    RăspundețiȘtergere